Potrivit Scena9, critica de film a părăsit în mare parte revistele culturale și festivalurile și circulă acum prin reacții rapide, postări, comentarii și meme pe rețele sociale și pe platforme de rating precum Letterboxd, unde poate scrie oricine despre cinema. Publicația a invitat regizori, critici, curatori, jurnaliști și autori care scriu despre film să răspundă despre rolul criticii astăzi, despre cum arată acest spațiu în România și despre relația dintre cinema, public și mediul digital.
Discuția pornește de la câteva episoade recente de tensiune. La gala Premiilor Gopo, regizorul și producătorul Tudor Giurgiu a intervenit pe scenă referitor la un tânăr critic care scrisese o cronică nefavorabilă unui film al său și publicase un comentariu tendențios online, proiectat ulterior pe ecranul galei alături de mesaje împotriva urii în online, comentariu care fusese deja șters. Tânărul nu a fost numit, dar era ușor identificabil. Înainte, un schimb de replici între regizorul Bogdan Mureșanu și criticul Victor Morozov a adus acuzații dure, iar cei doi s-au întâlnit ulterior la TVR în Jurnal cultural, după ce Mureșanu și-a editat postarea. Un alt caz invocat privește filmul Cravata galbenă despre dirijorul Sergiu Celibidache, tatăl regizorului, unde s-ar fi cerut unei eleve din echipa publicației Alecart modificarea sau eliminarea unei cronici online, situație pe care producătoarea și soția regizorului a calificat-o drept neînțelegere.
Tudor Giurgiu spune că pentru cineast e relevant cum criticul poate impulsiona discursul public, fără a da un verdict suprem, și regretă dispariția criticii și a emisiunilor despre film din presă și televiziune. El menționează co-fondarea revistei RE:PUBLIK și insistența pentru o emisiune de film la TVR între 2006-2007, eliminată după plecarea sa. Regizorul observă creșterea culturii influencingului și utilizarea micro-influencerilor de către studiouri pentru buzz viral, în timp ce critica devine mai puțin vizibilă. „Pentru cei care fac film probabil e mai sănătos să ia pauze lungi din online și să-și vadă de treabă”, afirmă el, adăugând că atacurile la persoană sunt rare, dar echidistanța e dificilă într-o cinematografie mică.
Alex Petrescu, redactor la Films in Frame, consideră că autoritatea criticului de a forma gustul s-a diluat, iar criticile funcționează mai degrabă ca instrumente în descoperirile cinefile. El leagă starea criticii de finanțarea filmului românesc, amintind că CNC nu a organizat un concurs în ultimele 18 luni și că Jurnalul unei cameriste r. Radu Jude, 2026, în premieră la Cannes, nu a primit finanțare CNC. În această optică, un spațiu subfinanțat generează o critică destinată subzistenței, refugiată în bule, bloguri și social media.
Andreea Borțun, scenaristă, producătoare și manager cultural, vede o creștere a tinerilor critici cu voci pertinente și apreciază mixul critic-curator. Ea subliniază utilitatea platformelor de rating care aduc la același nivel public, cinefili, cineaști și critici, oferind regizorilor acces direct la reacții. Flavia Dima, critic și curatoare de film, pune critica în paralel cu jurnalismul democratic, ca mecanism de checks and balances, și insistă că datoria criticului este față de public și față de adevăr, inclusiv față de chestionarea structurilor de putere din producția cinematografică. Ea face legătura între această misiune și situația de la Gopo, unde o persoană cu multă putere a acționat împotriva uneia cu foarte puțină putere.
