Lungmetrajul Comatogen al lui Igor Cobileanski, distins recent la Premiile Gopo cu trofeele pentru regie și scenariu, este subiectul unei cronici publicate de Scena9. Scenariul este co-semnat de Cobileanski și Alin Boeru. Filmul se află în distribuție în cinematografe din 8 mai și a fost programat la TIFF pe 19 și 20 iunie.
Potrivit Scena9, pelicula țese o rețea de intrigi într-o societate vag conturată și folosește schimbarea punctului de vedere pentru a redefini personajele. După un prim segment de aproximativ 45 de minute centrat pe infirmiera Alina, interpretată de Daniela Nane, narațiunea se reconfigurează pe măsură ce apar noi unghiuri de relatare. Jocul cu ceea ce este vizibil și ceea ce rămâne în hors champ este prezentat ca un exercițiu despre gramatica de bază a cinemaului, iar dramaturgia este descrisă ca relațională, cu arcuri narative care se completează din perspective diferite.
Cronica plasează filmul în contextul traiectoriei regizorului, după Afacerea Est din 2016, un periplu cu accente autocolonialiste, și după incursiuni în audiovizualul comercial. Cobileanski a înregistrat un succes recent cu mini-seria Plaha, iar scurtmetrajul Nebunul a câștigat la Gopo în secțiunea dedicată filmului scurt. În Comatogen regizorul abandonează apucăturile de retro-satirist și optează pentru spații cu pereți imaculați, paravane de sticlă și interioare minimaliste, menite să ilustreze observația rece a păturilor înstărite din urbanul mare.
Analiza subliniază că structura mozaicală, asociată în cinematografia românească cu E pericoloso sporgersi al lui Nae Caranfil din 1993, rămâne la suprafață. Filmul se dedică potrivirilor narative și unui spectacol al coincidențelor, fără a depăși un registru telenovelistic. Inventarul de tip cămătari, păcănele, afaceriști și auscultare din avion a mediului artistic este considerat apropiat de clișeele mentalului colectiv din 2005 mai degrabă decât de 2025. Regia este caracterizată ca anonimă, iar secvența reuniunii Alinei cu foștii colegi de liceu este citată ca exemplu de îndeplinire formală a sarcinii.
În convenția propusă, personajele manifestă tendința spre auto-mizanscenă, cu excepția Alinei, care rămâne figura receptoare a dramaturgiei. Daniela Nane este menționată ca interpretarea cea mai corectă din distribuție, menținând până la final o poziție de inocență necesară pentru a evita nihilismul. Textul concluzionează că, deși Comatogen este un film de scenariu care își dorește coerență totală, regia rămâne plată de la un capăt la altul și nu își justifică premiul obținut la Gopo.
