Regizorul lui Train to Busan revine cu un nou horror zombie, Colony, care a avut premiera în secțiunea Midnights a Festivalului de Film de la Cannes. Potrivit Little White Lies, revenirea lui Yeon Sang-ho la un focar de apocalipsă zombie ridică așteptări mari după succesul Train to Busan, considerat un reper al genului în acest secol.
Acțiunea se petrece într-un zgârie-nori din Seul, care găzduiește un spațiu de conferințe și un centru comercial aglomerat. Un patogen mortal este eliberat de un angajat răzbunător de la compania biomedicală Chains Bio. În clădire se află profesorii Kwon, interpretată de Jun Ji-hyun, și Han, interpretat de Go Soo, foști soți și colegi, care participă la conferința organizată de CEO, devenit rapid pacient zero. Odată cu carantina clădirii, cei doi formează un grup de supraviețuire alături de alte personaje, în timp ce zombii dezvoltă un comportament de tip hive mind: la intervale regulate intră într-o stare de transă comună și pot transmite informații între ei.
Recenzia notează că intriga excesiv de complicată îngreunează plăcerea carnage-ului zombie. Kwon este protagonistă, dar rămâne puțin conturată, în afara faptului că fostul soț a întemeiat o nouă familie în timp ce ea rămâne singură. Restul grupului este descris ca tipologii recurente ale genului: un polițist dubios, un underdog determinat, o adolescentă isterică și un om de afaceri arogant. Nu se conturează arce pentru aceste personaje, iar o parte semnificativă a duratei de două ore este dedicată antagonistului uman Seo Young-cheol, interpretat de Koo Kyo-hwan, responsabil pentru izbucnire.
Piesa centrală a scenariului este gimmick-ul comunicării între zombi. Deși ideea poate reinventa un gen vechi, textul este repetitiv și încărcat de lore și nu reușește să susțină un lungmetraj de două ore. Secvențele de acțiune sunt mai rare decât în Train to Busan și nu ating același nivel de intensitate. Pe de altă parte, jocul zombilor, în special în momentele de hive mind, este apreciat pentru expresiile faciale tulburătoare și mișcările eretice, care constituie puținele surse de frică din film.
În ansamblu, Colony este prezentat ca o umbră a victoriei anterioare a regizorului. Analiza concluzionează că filmul ratează ținta chiar și cu un artificiu ingenios, fiind descris ca un paradă dezordonată de gimmick-uri vechi de gen, fără suspans suficient, cu personaje lipsite de viață și un scenariu previzibil.
