Debutul regizoral al actorului Cody Fern, Closing Night, a fost proiectat în secțiunea Special Presentations la Toronto International Film Festival și a fost comentat în premieră de The Hollywood Reporter. Lungmetrajul reunește un ansamblu format din Sarah Paulson, Naomi Watts, Dianne Wiest, Toby Wallace și Odessa A’zion, are scenariul semnat de Cody Fern și Devon Bostick și are o durată de 1 hour 55 minutes.
Potrivit The Hollywood Reporter, filmul pare să își dorească o refracție a lui Opening Night din 1977 al lui John Cassavetes și, pentru o parte semnificativă a duratei, un stil de melodramă amplificată apropiat de poveștile lui Pedro Almodóvar despre maternitate și secrete familiale. Recenzia menționează și o filiație cu tonul arhic al lui Ryan Murphy, colaborator frecvent al lui Fern ca actor, fără însă să apară elementul de camp asociat acestuia.
Acțiunea urmărește personajul Sandra Vale, interpretat de Sarah Paulson, în repetițiile pentru revenirea pe Broadway în Mother Courage de Brecht. Sandra are dificultăți necaracteristice de memorare a replicilor și a motivației și trimite invitații formale familiei cu care este în ruptură. Sora ei April, jucată de Naomi Watts, reacționează cu iritare la ideea unei reuniuni după trei decenii de tăcere, fiind îngrijorată de fiul ei Theo, Toby Wallace, care trăiește la New York și ar trebui ținut departe de mătușă. Theo a intrat deja în contact cu Sandra, iar afișele cu imaginea acesteia în oraș sugerează o întâlnire aproape preordonată.
Mama lor, Diane, interpretată de Dianne Wiest, deține un salon de coafură într-un oraș îndepărtat și refuză inițial deplasarea. După informațiile primite de la April, călătorește la New York. În familie apar noi elemente: April descoperă că partenera lui Theo, Lucy, interpretată de Odessa A’zion, este însărcinată, iar Sandra are un episod de bâlbâială și pierdere a textului pe scenă urmat de un diagnostic. Secretul major privește Theo și motivul pentru care Sandra s-a distanțat de familie în trecut. În actul final, Sandra decide un pas drastic și solicită sprijinul Aprei.
Cronica subliniază că trecerea de la seriocomedie în prima parte la un registru solemn și lugubru în final nu este negociată cu finețe, iar tonul rămâne oscilant. Sunt remarcate momentele lui Dianne Wiest și reacțiile lui Naomi Watts, în timp ce Sarah Paulson și Naomi Watts sunt descrise ca fiind forțate să muncească excesiv pentru un material care, având în distribuție acest nucleu feminin, ar fi putut oferi o tensiune mai consistentă.
