Potrivit Modernism.ro, al doilea episod al cronologiei cinematografiei românești acoperă intervalul 1913-1947 și arată cum, după debuturile de pionierat din 1911 cu Amor fatal de Grigore Brezeanu și 1912 cu Independența României, a cărei paternitate regizorală este disputată între G. Brezeanu și Aristide Demetriade, producția se reorganizează în jurul casei de filme a lui Leon Popescu.
Continuitatea este marcată în 1913 de Cetatea Neamțului, după nuvela lui Costache Negruzzi Sobieski și românii, considerată posibilă sursă de inspirație pentru Titus Popovici. Filmul închide practic epoca lui Leon Popescu și precede o pauză determinată de Primul Război Mondial.
Reluarea în forță intervine după Marea Unire din 1918, în perioada domniei lui Ferdinand, cu o serie de repere interbelice. În 1923 apare Țigăncușa de la iatac, după nuvela lui Radu Rosetti, moment pe care Ion I. Cantacuzino îl numește un al doilea început al filmului românesc. În 1924, Milionar pentru o zi și Păcat îi consacră pe regizorii Jean Georgescu și Jean Mihail. Seria lui Horia Igiroșanu începe cu Iancu Jianu în 1928, urmat de Haiducii în 1929. În 1930, Ciuleandra, ecranizare după Liviu Rebreanu, este primul film de ficțiune vorbit în românește și prima coproducție sonoră româno-germană, după ce Martin Berger realizase cu un an înainte Venea o moară pe Siret după M. Sadoveanu. Visul lui Tănase din 1932 îl prezintă pe marele comedian jucându-se pe sine, iar în 1934 Bing Bang marchează debutul pe marele ecran al cuplului Stroe și Vasilache și este primul film românesc cu sunet realizat integral în țară.
Cele mai importante creații de dinainte de intrarea României în Al Doilea Război Mondial sunt asociate lui Ion I. Cantacuzino și Jean Georgescu. În 1942, O noapte furtunoasă aduce primul film de ficțiune din producția ONC, Oficiul Național al Cinematografiei înființat în 1938, și prima abordare profesionistă a universului comic al lui Caragiale pe marele ecran, cu scenariul și regia lui J. Georgescu și director de producție Cantacuzino, urmat la conducerea instituției de Paul Călinescu. În 1944, Visul unei nopți de iarnă, după Tudor Mușatescu, este regizat tot de Jean Georgescu, care alături de D.I. Suchianu conducea la acel moment o școală de cinema.
Cinematografia privată, nesponsorizată de stat, se încheie în 1947, anul abdicării Regelui Mihai în decembrie, cu Fata de pe Olt și Năzbâtiile lui Haplea, regizate și scrise de Traian Popescu-Tracipone. Sunt ultimele pelicule filmate până la schimbarea regimului monarhist democratic și marchează finalul cinematografiei independente. Din 1949, Răsună valea de Paul Călinescu lansează cinematografia de stat socialistă, bazată pe filme de actualitate și pe monopolul partidului asupra producției.
