Regizorul Marian Crișan revine în cinematografe din 27 noiembrie 2026 cu lungmetrajul „LUMINA”, potrivit Cinefilia. Producția este semnată de Rova Film, în coproducție cu Republica Moldova și Slovacia, și este distribuită de ROVA. Filmul marchează o nouă etapă pentru un cineast cu palmares internațional, de la Palme d’Or obținut la Cannes în 2008 pentru scurtmetrajul „Megatron” până la lungmetrajele de ficțiune „Morgen”, „Rocker” și „Warboy”.
Premiera internațională a avut loc la cea de-a 30-a ediție a „Tallinn Black Nights Film Festival”, în secțiunea JUST Youth Competition. Acțiunea este construită ca o poveste inițiatică desfășurată într-o singură zi și o noapte de Paști în geografia simbolică a Munților Apuseni. Mircea, un băiat de 10 ani interpretat de Andrei Voicu, are misiunea de a transporta Lumina Sfântă din vale până în satul său izolat. După ce tatăl său, jucat de Marius Cordoș, este amenințat de locuitorii unui sat vecin, copilul se rătăcește într-o pădure adâncă cu felinarul a cărui flacără nu trebuie să se stingă. Drumul devine confruntarea cu dorul de mama dispărută, cu propriile spaime și cu întrebări existențiale specifice vârstei.
Crișan vorbește despre o Românie rurală profundă, în care tradițiile religioase se împletesc cu tehnologia cotidiană. În interviu, regizorul spune că avem puține filme despre modul în care oamenii trăiesc azi departe de marile orașe. El evocă copilăria în Salonta, unde biserica era vizavi de cinematograf și unde ambele locuri reprezentau ritual și comuniune. Legătura dintre cele două instituții apare și în film, unde biserica este parte din viața socială, iar satul izolat oferă un spațiu dramatic cu case răsfirate și păduri dese.
Povestea este spusă prin ochii unui copil pentru că, explică regizorul, copilăria este perioada în care apar primele întrebări despre existență și totul pare miraculos. Mircea caută la nivel literal drumul spre casă, dar descoperă și răspunsuri la întrebările pe care și le pune. Cea mai grea zi de filmare a fost, potrivit regizorului, secvența în care Andrei Voicu trebuia să plângă, pentru că emoțiile intense ale actorilor sunt mai solicitante decât tehnica specială.
Crișan subliniază că filmul nu militează și nu încearcă să demonstreze, ci observă. El poziționează acțiunea într-un sat de munte pentru a crea un cadru dramatic și pentru a documenta tăcerile și dramele mocnite ale unor oameni simpli. În perioada de promovare sunt programate proiecții speciale în prezența echipei în mai multe orașe, iar regizorul spune că întâlnirea directă cu spectatorii rămâne emoționantă, pentru că publicul vede uneori semne la care echipa nu s-a gândit.
