Potrivit Cinefilia, cel mai nou lungmetraj al lui Radu Jude, „Jurnalul unei cameriste”, distribuit de Independența Film, intră în cinematografele din România începând de pe 20 noiembrie. Este primul lungmetraj al autorului turnat în Franța, o coproducție finanțată în principal din fonduri franceze, care păstrează o sensibilitate conectată la realitățile românești. Filmul are deja un parcurs festivalier important și propune o lucrare care va împărți publicul, fără să caute consens facil.
Pelicula pornește de la romanul lui Octave Mirbeau din 1900 și de la cele două adaptări cinematografice cunoscute, semnate de Jean Renoir în 1946 și Luis Buñuel în 1964. Jude nu reface epoca istorică, ci transpune materialul în Europa prezentului. Dacă la Buñuel camerista Célestine observa corupția burgheziei provinciale de la sfârșitul secolului XIX, la Jude personajul Gianina devine exponentul muncitorului migrant din secolul XXI. Româncele și est-europenele care asigură servicii casnice în Bordeaux sau Paris sunt prezentate ca cameristele moderne ale unui continent fracturat economic.
Povestea o urmărește pe Gianina, tânără din România stabilită la Bordeaux, unde lucrează pentru o familie înstărită și numără zilele până la Crăciun și până la următorul apel video cu fetița rămasă acasă în grija bunicii. Sărbătoarea capătă semnificația unei întoarceri provizorii. Numărătoarea exprimă paradoxul migrației economice: plecarea este justificată prin dorința de a asigura un viitor copilului, dar sacrificiul împiedică participarea la prezentul lui. Apelurile video reduc distanța doar aparent, transformând apropierea maternă într-o succesiune de imagini încadrate de ecranul telefonului.
Dincolo de migrație, filmul pune în prim-plan o simetrie inversată: Gianina îngrijește copilul unei familii străine în timp ce propriul copil rămâne acasă. Familia franceză nu este portretizată caricatural, ci prin amabilitate instituționalizată: oameni politicoși, educați, care reciclează și vorbesc corect politic, a căror atitudine maschează o ipocrizie structurală. Construcția se sprijină pe un contrapunct meta-teatral: Gianina se alătură unei trupe de amatori care repetă o adaptare a scrierii lui Mirbeau, purtând uniforma de cameristă. Pe scenă personajul dobândește o breșă de libertate și o voce contestatară refuzată în viața cotidiană.
Rolul este susținut de Ana Dumitrașcu, pentru care interpretarea marchează o etapă de maturizare artistică. Traiectoria actriței de la „Imaculat” la „Inkwash”, prezențele din universul vizual al „Dracula” și rolul actual în acest lungmetraj franco-român arată consecvență în alegerea proiectelor provocatoare. Realizarea mizează pe compoziție așezată, cadre largi care arată interioarele burgheze și plimbări nocturne pe străzile din Bordeaux. Paralelismul conceptual cu „Aferim!” este evident în lectura macro-istorică a raportului stăpân-servitor mutat în confortul Europei Occidentale de astăzi. Pentru Radu Jude, de la „Tipografic. Majuscul” la „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” și „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, filmul confirmă interesul pentru povești în care experiența individuală devine punct de plecare al unei observații sociale.
