Potrivit MUBI Notebook, în secțiunea Cannes Classics din mai acest an a fost proiectată o restaurare 4K a lui Report to Mother [Amma Ariyan] (1986), lungmetrajul regizorului malayalam John Abraham. Pelicula, realizată acum 40 de ani și niciodată lansată comercial, a primit ovație în picioare la festivalul care funcționează pe circuitul glamour al pieței și al premiilor. Restaurarea a fost posibilă fără negativ original, fiind reconstruită din două copii deteriorate.
Filmul urmărește un grup de tineri activiști care traversează Kerala pentru a anunța mama unui camarad despre sinuciderea acestuia și se încheie cu imaginea comunității care îl privește împreună, aceiași oameni care au contribuit la realizare. Report to Mother nu a trecut prin niciun sistem de distribuție. Finanțarea a venit de la Odessa Collective, care a strâns sume mici direct în sate, iar proiecțiile au fost gratuite în aceleași comunități. Modelul este descris ca commoning, termen preluat de la teoreticiana feministă Silvia Federici pentru a desemna crearea și gestionarea colectivă a resurselor în afara logicii de piață.
Istoria arată că forma comercială a cinematografului nu a fost singura posibilă. În Republica de la Weimar, sociali-democrați, comuniști și stânga independentă au înființat Volksfilmverband, o organizație pe bază de membri cu rețea proprie de proiecții în săli sindicale și spații de întâlnire ale muncitorilor. În Statele Unite, Newsreel Collective a produs și distribuit filme 16 mm direct către organizații pentru drepturile civile și sindicate din 1967, descriindu-se ca „braț propagandistic al Noului Stânga”. În 1973 membrii afro-americani, latino și asiatici au preluat filiala din New York și au redenumit-o Third World Newsreel, semnalând problema reprezentării în interiorul colectivului.
Impulsul reapare în forme actuale. SİNEMA TRANSTOPIA, condus de colectivul bi’bak și activ la Berlin din 2020, în cartierul Wedding, își ia numele de la conceptul de transtopia al cercetătorului Erol Yıldız și construiește programul cu o echipă curatorială internațională și vot al publicului. În Ankara, Kavaklıdere Cinema, închis șaisprezece ani, a redeschis în 2023 ca Kült Kavaklıdere, centru artistic condus colectiv care pune spații la dispoziție gratuit pentru grupuri non-profit. În Kigali, Imitana Productions a revitalizat Cine Mayaka, cel mai vechi cinematograf din țară, și mută regulat proiecțiile în piețe și străzi deschise.
Aceste inițiative se opun modelului dominant de consum algoritmic, în care câteva platforme controlează distribuția, comisionarea și interfața de acces. În acest context, sălile care insistă pe alegere colectivă, prezență fizică și continuitatea discuției după stingerea luminilor tratează sala, ecranul și publicul ca resurse de întreținut împreună, nu ca servicii livrate individual.
