Potrivit No Film School, un scenarist care lucrează la un lungmetraj scris de el povestește că un actor din distribuție i-a comentat prima pagină ca pe ceva care l-a entuziasmat pentru rolul său. Actorul nu apare în scenă, dar a înțeles tonul proiectului din umorul introdus în descrieri. Experiența ilustrează ideea pe care o dezvoltă în continuare Jacob Michael, consultant de scenariu și mentor la platforma Big Red Stripe, care spune că a citit sute de scenarii în ultimul deceniu.
Într-un nou material video, Michael trece în revistă greșelile pe care le vede cel mai des la începuturile de film și apoi cinci elemente necesare pentru ca prima scenă să funcționeze. El trece în revistă cinci deschideri frecvente, clișee, care adesea nu reușesc să construiască lumea. Nu înseamnă că nu pot fi folosite, ci că trebuie conștientizate. Michael invocă „Sicario” și „Heat” ca exemple de filme cu scene de dialog așezat care apar mai târziu, după ce tensiunea a fost construită. Ambele deschid cu acțiune, un raid al cartelului și respectiv furtul unei ambulanțe. Firul comun al deschiderilor criticate este că pun în scenă configurarea poveștii fără a spune povestea.
Michael explică că aceste deschideri încearcă să pregătească povestea reală pentru a părea mai profundă, dar pentru că configurarea nu are conflict, cititorul nu simte nimic. El spune că un text prinde viață când personajele sunt în dezacord și în mișcare, nu neapărat fizică, ci în sensul că lucrează spre ceva. Primul ingredient pe care îl numește este in medias res. Personajul trebuie să se confrunte deja cu o dificultate când îl întâlnim. Exemplul folosit este deschiderea lui „The Social Network”, tehnic o scenă de dialog așezat, care funcționează pentru că Mark încearcă să impresioneze pe cineva care își pierde rapid răbdarea. Există un obiectiv, frecare, ceva de urmărit. Michael subliniază că fiecare scenă are nevoie de personaje care vor ceva chiar în acel moment, iar obiectivele pot fi mici, precum obținerea unei conversații sau accesul la un dosar, cum se întâmplă în „Erin Brockovich”. Fără presiune nu există conflict, iar scena de trezire poate fi plictisitoare dacă personajul nu este întârziat sau stresat.
Al treilea ingredient este revelația. Cine este un personaj se vede din modul în care gestionează o situație dificilă, nu din descriere sau trecut. Prima pagină arată trăsătura pe care restul scenariului o va testa. Al patrulea ingredient este cârligul. La finalul paginii întâi, un cititor obosit decide dacă continuă. Nu trebuie să fie un eveniment mare, ci o întrebare suficientă pentru ca oprirea să pară greșită, de exemplu dacă va obține jobul sau va reuși să iasă înainte ca cineva să intre.
Michael numește al cincilea ingredient cel mai neglijat de scriitori și îl leagă de ceea ce vor actorii. El spune că este important nu pentru că actorii ar fi publicul, ci pentru că ceea ce vor actorii de jucat și ceea ce vor cititorii de citit se suprapun aproape complet. Rolul trebuie să fie clar motivat, să ofere transformare și nuanță, să fie amuzant, complex, puternic și să ofere un loc unde personajul poate merge. În exemplul său, „Project Hail Mary” deschide cu o trezire care funcționează pentru că conflictul și miza sunt prezente din primul moment.
