Potrivit Senses of Cinema, proiecția lui Cani arrabbiati (Rabid Dogs, 1974/1998) la Melbourne Cinémathèque face parte dintr-o retrospectivă Mario Bava și pune în discuție statutul de autor al regizorului într-un caz în care filmul nu există într-o formă discretă. Pentru un cineast, problema este practică: cum se identifică factorul Bava într-o lucrare neterminată și ajunsă la public prin ediții postume asupra cărora realizatorul nu a avut control.
Filmul a fost conceput ca răspuns la pierderea controlului asupra lui Lisa e il Diavolo (Lisa and the Devil, 1974). După ce producătorul Alfredo Leone a refăcut materialul ca La Casa dell’Exorcismo (House of Exorcism, 1975) în contextul succesului lui The Exorcist (William Friedkin, 1973), Bava a vrut un exercițiu de realism fără artificii: un thriller criminal concentrat pe un jaf și consecințele sale, cu protagoniști neglamuroși, violență reală și limbaj dur, în timp real, în dialog cu filme ca Straw Dogs (Sam Peckinpah, 1971) și The Texas Chain Saw Massacre (Tobe Hooper, 1974). Planul a fost întrerupt de falimentul producătorului înainte de finalizarea filmării, iar materialul a fost sechestrat.
După moartea lui Bava în 1980, actrița Lea Lander a recuperat filmul rămas. Împreună cu promotorul german Peter Blumenstock a realizat o versiune prezentată ca Semaforo rosso ("Red Traffic Light") la cea de-a 14-a ediție a Brussels International Festival of Fantasy, Science Fiction and Thriller Films în 1996, folosind demo-urile nefinalizate ale lui Stelvio Cipriani. Lamberto Bava, fiul și asistentul frecvent al regizorului, nu a fost implicat și a criticat deviația. În 2000 Alfredo Leone a obținut drepturile și a inițiat o nouă restaurare cu intervenția lui Lamberto, versiune intitulată Kidnapped, premierată la o retrospectivă Bava a American Cinematheque la Los Angeles în 2002 și ulterior inclusă în Mario Bava Collection de Kino Lorber.
Cele două versiuni au lungimi apropiate. Rabid Dogs păstrează o imagine cu granulație murdară și flare-uri de lentilă și rămâne claustrofobic pe mașina cu criminalii, ostatică și șoferul care își duce fiul bolnav la spital. Kidnapped are o imagine mai lucioasă și deschide scenariul spre camera de dispecerat, mașinile și elicopterele poliției și apelurile telefonice ale unei femei. Deschiderea lui Rabid Dogs este kinetică, cu imagini procesate prin imprimantă optică și un scor ritmic și abraziv al lui Cipriani. Kidnapped începe cu generic în serif pe fond negru, un slap bass care amintește de un bar de cafenea anilor ’90 și un power ballad pe genericul final.
Analiza subliniază motive recurente în opera lui Bava: cercul care închide personajele în spațiu și timp, bucla narativă deschisă și închisă de șoferul Riccardo, interpretat de Riccardo Cucciolla, și repetarea gesturilor până la tic. Sunt citate aluzii biblice și clasice, de la Maria, interpretată de Lea Lander, îmbrăcată în albastru marian și asociată cu Fuga în Egipt, la secvența cu Trentadue, interpretat de Luigi Montefiori, în care un stâlp de telegraf apare ca o cruce. Personajele Bisturi, interpretat de Aldo Caponi, și Doc, interpretat de Maurice Poli, sunt citite ca Violence și Sex. Filmul a fost fotografiat de Emilio Varriano pe autostrada dintre Florența și Roma, cu catedrala florentină vizibilă, într-un context al Anilor de Plumb italieni.
