critica20 august 20262 min citire

Când gluma se îngroașă în The Boys

Analiza din Dilema urmărește cum serialul trece de la parodia supereroilor la o radiografie a cultului, algoritmilor și corporației.

Foto: Dilema — Film

Potrivit analizei publicate de Dilema, The Boys este urmărit ca un proiect care își schimbă registrul de la satiră la diagnostic. Început ca o farsă violentă despre filmele cu supereroi, serialul construiește o lume în care puterile extraordinare sunt produse de o corporație. Pe măsură ce narațiunea avansează, radicalizarea discursului public, ideologia transformată în fandom, algoritmii și folosirea religiei ca armă identitară ocupă un spațiu tot mai mare.

Premisa inițială reunește Hughie, interpretat de Jack Quaid, atras în grupul clandestin The Boys de Billy Butcher, interpretat de Karl Urban, după moartea accidentală a iubitei sale provocată de A-Train. În paralel, Annie January, interpretată de Erin Moriarty, intră în The Seven crezând în eroism și descoperă că imaginea publică Starlight îi aparține foarte puțin. Între cele două tabere se află Vought, compania care construiește narațiunile prin care supes devin necesari.

Homelander, interpretat de Antony Starr, este prezentat ca un Superman american fabricat în laborator. Comportamentul său rămâne infantil: ia ce vrea, pedepsește când se simte rănit, distruge din plictiseală. Vought funcționează ca un aparat parental care nu educă, ci curăță după el. Când statul participă la mușamalizare, capriciul personal capătă trăsături de regim politic. Momentul este ilustrat la finalul sezonului trei, când primul erou al țării ucide cu laserul un protestatar în stradă, în fața copilului său și a camerelor, iar mulțimea aplaudă.

În al cincilea și ultimul sezon, întrebarea adresată de Annie fratelui pe care abia îl cunoaște, Mason, devine centrală. Mason studiază la Homelander Academy și vede zilnic mii de TikTok-uri care repetă aceeași ordonare a realității. Pentru el, Starlight există înaintea lui Annie, întâi ca teroristă exclusă din The Seven și abia apoi ca soră. Adevărul nu concurează cu o singură minciună, ci cu un mediu format din școală, telefon, influenceri și comunitate.

Homelander înțelege treptat ce îi permite poziția. El afirmă că nu există Dumnezeu și că singurul om din cer este el, apoi corectează Firecracker în discuția despre slujirea Domnului. Conflictul se mută pe terenul ereziei, concentrat în The Brand New American Testament, scris ironic de Inteligență Artificială. Ficțiunea intră în rezonanță cu imaginarul tehnologic asociat lui Elon Musk, de la Starlink la promisiunea Neuralink. Vought dă zeului corp în laborator, apoi îi produce filmele, îi adună adepții și îi scrie Scriptura.

Serialul își asumă și propria poziție în mașinărie. Seth Rogen, producător executiv, se interpretează pe sine și moare grotesc, iar episodul se încheie cu melodia Hooray for Hollywood. În aceeași logică, Freedom Camp desemnează lagărul de reeducare, iar formula In this house, we believe in Homelander transferă loialitatea în spațiul familiei. Vought comercializează feminismul, identitatea queer, creștinismul sau autoritarismul ca piețe. În final, nici rezistența nu rămâne pură: Butcher transformă supes într-o categorie biologică vinovată și exterminabilă. Structurile lumii — școală, ecran, biserică, resentimente și corporație — nu pot fi înlăturate simplu, iar fabrica din care a venit zeul își redeschide porțile prezentând continuitatea drept reformă.

Newsletterul Numa Film News

O selecție săptămânală din ce am publicat: știri de industrie, critică și film românesc. Fără spam, fără reclame, dezabonare dintr-un click.

Îți folosim adresa doar ca să-ți trimitem newsletterul. Poți ieși oricând, din linkul aflat în fiecare mesaj. Detalii în politica de confidențialitate.

Din aceeași rubrică

Vezi tot

Nou pe canalele pe care le urmărim