În cronica publicată de Films in Frame, Vlad Marina scrie că „Bucking Fastard”, revenirea lui Werner Herzog la ficțiune, prezentat în premieră internațională în competiția oficială de la Veneția, dă rezultate „prea dezlânate” dincolo de aerul uncanny și de interpretările excelente ale lui Rooney și Kate Mara.
Joan și Jean Holbrooke sunt inspirate de Freda și Greta Chaplin, surori din York care se îmbrăcau identic și vorbeau la unison. Herzog le mută într-o Irlandă fantasy, filmată de Peter Zeitlinger: după un proces în care sunt acuzate că l-au hărțuit pe vecinul Gareth Mulroney (Orlando Bloom), ajung la o mătușă și, ajutate de o vulpe botezată Cupid, sapă un tunel prin munte spre insulele Orkney din Scoția.
Criticul recunoaște lectura favorabilă, împărtășită de o parte a cronicilor de la Veneția: o alunecare semi-absurdă, semi-onirică, într-un film dedicat lui David Lynch, cu trimitere la „Fitzcarraldo” (1982). El subscrie însă celei mai puțin favorabile: filmul rămâne prea la suprafața temelor mari pentru a înfrânge impresia de pastișă.
Deși sincronul surorilor Mara e reușit, filmul nu explorează felul în care Joan și Jean își trăiesc starea fuzională și le refuză orice agenție. Concluzia lui Marina: o privire tip „cabinet de curiozități”, care îl lasă pe Herzog în offside față de sensibilitatea contemporană.
