Potrivit Variety, Werner Herzog revine cu Bucking Fastard, un lungmetraj descris ca o fantezie extravagantă și uneori ridicolă, în care Kate și Rooney Mara apar împreună pentru prima dată. Recenzia publicată pe 3 septembrie 2026 subliniază că cele două interprete construiesc o performanță sincronizată, vorbind și reacționând în același timp, într-o construcție care pune în prim-plan ideea de palimpsest al unei singure persoane.
Filmul își ia inspirația, în parte, din întâlnirea regizorului cu Freda și Greta Chaplin, gemene britanice cunoscute în anii 1980 pentru modul lor particular de a vorbi și pentru comportamentul antisocial. Transpusă într-o versiune distorsionată a Irlandei, povestea urmărește surorile Holbrooke, Jeanie interpretată de Kate Mara și Joanie interpretată de Rooney Mara. În deschidere, cele două se află în instanță după ce a fost depus un ordin de restricție împotriva lor. Judecătorul Simon Delaney le permite să depună mărturie împreună, ca una singură.
Plângerea vine din partea vecinului Mr Mulroney, interpretat de Orlando Bloom, cu care surorile se cred îndrăgostite. Mulroney, șofer de limuzină, pune capăt relației pentru a se căsători, ceea ce declanșează tentative fanteziste de răzbunare. În timpul unuia dintre aceste acte, cei doi sunt observați de vecinul Mr Westmoreland, interpretat de John Kavanagh, care le oferă adăpost într-o cameră de tip turlet în oraș. Acolo sunt vizitați și de asistentul social Timothy, rol în care apare Domhnall Gleeson.
Imaginea îi aparține lui Peter Zeitlinger, iar costumele semnate de Maeve Paterson dau surorilor o estetică tradițională, cu rochii lungi din chambray, cardigane și genți brodate purtate în oglindă. Partitura lui Ernst Reijseger alternează fiddle folcloric, violoncel clasic și piane contemplative. Povestea migrează apoi spre mediul rural, spre o fermă din Sligo dominată de Keshcorran Hill, înainte de a se încheia într-o formațiune stâncoasă din Slovenia plină de stalactite.
Recenzia notează că, deși premisa cu cele două surori care răspund ca una oferă momente de mare forță, filmul rămâne fragmentat de digresiuni despre vânători, genomul salamandrei de peșteră și meditații despre Orkney. În final, observația rămâne că Herzog tratează cu mai multă blândețe această pereche de marginali decât în alte lucrări, chiar dacă narațiunea se pierde în mitologie și vise.
