Potrivit IndieWire, lungmetrajul Netflix Best of the Best urmărește echipa UCLA într-un concurs universitar de dans Bollywood și rezolvă arcul dramatic al personajelor exclusiv prin numerele de dans. Regizoarea Lena Khan a construit filmul în jurul unei competiții în care protagoniștii Maya, interpretată de Maitreyi Ramakrishnan, și Anjali, interpretată de Priyanka Kedia, își schimbă relația de la codependență la un sprijin mai sănătos. Finalul, o piesă de heist într-un muzeu britanic pentru recuperarea diamantului Koh-i-noor, a fost conceput de Maya și pune în scenă atât duetul central, cât și momente individuale pentru fiecare membru al echipei Agni.
Scenariul semnat de Hasan Minhaj și Prashanth Venkataramanujam a lăsat spațiu pentru ca secvențele de dans să poarte povara dialogului fără să limiteze echipa de regie, dans și coregrafie. Khan a folosit grafice pe Google Sheets și prezentări extinse pentru a urmări evoluția relațiilor. A fost construit un grafic al liniilor pentru fiecare relație majoră din film, cu dansurile plasate la bază, iar traiectoria lui Maya și Anjali a fost cea mai atipică. Coregrafii Phillip Chbeeb, Makenzie Dustman și Joya Kazi au transpus această călătorie macro în fiecare număr, căutând mișcări care exprimă ceea ce personajele nu pot spune verbal. Schimbările de stil, uneori marcate de un fum artificial ascuns într-un tigru de recuzită, progresează relația și intriga.
Muzica a fost prioritară, cu supervizorul Kier Lehman și Khan lucrând la remixuri care să fie actuale și să facă referire la cultura sud-asiatică și la experiența sud-asiatică americană. Mandatul pentru coregrafie a fost să evite modelul Glee, în care dansul este deconectat de realitatea emoțională a personajelor. Colaborarea a fost strânsă între echipa de coregrafie și echipa de imagine, pentru a păstra spiritul unei echipe colegiale în ciuda producției de anvergură.
Directorul de imagine Adam Carboni a adus experiența din videoclipuri și reclame, folosind iluzii optice, montaje rigide, reflexii în oglindă și trucuri în cameră. Pentru montajul de pregătire a folosit motion-control pentru iluzia unui singur plan continuu, iar pentru un livestream al reporterului de dans al lui Lilly Singh a folosit plate-uri pentru a simula vizualizarea din interiorul telefonului. Un moment coregrafiat de Phillip și Makenzie implică doi dansatori care umplu cadrul cu flori de floarea-soarelui; când florile sunt coborâte, un alt personaj a înlocuit precedentul.
Finalul a cerut integrarea mai multor departamente cu prioritate pentru siguranța dansatorilor care împingeau seturi mari și pereți mobili. Pereții muzeului au fost măriți pentru sărituri și greșiți pentru stabilitate, iar echipa a selectat lucrări de artă, ceramică și statui pentru acuratețe istorică și culturală. Secvența cu lasere inspirată de Ocean’s Twelve a fost repetiționată cu sfoară și filmată cu lasere statice de 50 de wați pentru vizibilitate în cadre largi. Regia a notat peste patruzeci de linii de acțiune pentru final, multe legate de efecte de lumină. Coregrafii au dat indicații în timp real prin căști pentru spoturi, iar operatorul de Steadicam Rod Calarco a trebuit să sincronizeze ritmul cu un rig greu, după pre-vizualizare cu OSMO Pocket.
Dansatorii au lucrat la intensitate fizică ridicată, cu zgârieturi și vânătăi, iar în duetul final Maya și Anjali transformă o eroare de iluminare într-un moment care consolidează prietenia. În spatele acestei scene, echipa a simțit aceeași euforie descrisă de personaje în timpul execuției numerelor.
