Lungmetrajul de debut al lui Marie-Clémentine Dusabejambo, Ben’Imana, a fost prezentat la Toronto International Film Festival în 2026. Filmul are 101 de minute, distribuție Alexander și este scris de Dusabejambo împreună cu Delphine Agut. Acțiunea este plasată în Kibeho, un sat montan din sudul Rwandei, aproape două decenii după genocidul împotriva tutsi care a ucis sute de mii de oameni. Povestea se construiește în jurul unui proces din tribunalele civile ad-hoc Gacaca, create pentru judecarea presupușilor autori.
Potrivit Slant Magazine, pelicula funcționează mai degrabă ca o corecție decât ca o lecție despre 1994 și este citită și ca o replică la Hotel Rwanda a lui Terry George, acuzată de alinierea la convenții de gen. Titlul înseamnă „oameni ai lui Dumnezeu” în kinyarwanda. Filmul evită expunerea explicită a originilor coloniale germane și belgiene și menționează asasinarea președintelui Juvénal Habyarimana doar în treacăt. Într-o scenă, o femeie participă la întâlnirile de reconciliere organizate de Vénéranda, interpretată de Clémentine U. Nyirinkindi, și vorbește despre diviziunea impusă de străini; sora acesteia, Suzanne, jucată de Isabelle Kabano, răspunde că niciun om alb nu a venit în casa ei cu un topor. Fiica lui Vénéranda, Tina, interpretată de Kesia Kelly Nishimwe, discută cu prietenele despre separarea etnică hutu-tutsi ca despre un secret recent descoperit.
Imaginea are o calitate fantomatică, cu cadre care se opresc asupra contururilor dealurilor verzi ale Rwandei. Kibeho, care și-a pierdut jumătate din populație în timpul genocidului, apare ca un spațiu golit de bărbați. Camera rămâne pe buze, ochi și pe piele, iar vorbele sunt rostite în șoaptă, ca și cum ar putea încălca regulile memoriei culturale. Singura figură eliberată de nevoia de confruntare pare a fi mama lui Vénéranda, interpretată de Arivere Kagoyire, care și-a pierdut vorbirea odată cu memoria. Când Vénéranda îi dezvăluie Tinei un secret despre bunicul fetei, vocea actriței sugerează o tristețe care nu a fost complet eliberată.
Montajul de subintrigi este abil, dar cusăturile rămân vizibile. Isabelle Kabano este singura actriță profesionistă din distribuție, alături de Kesia Kelly Nishimwe, Arivere Kagoyire, Antoinette Uwamahoro, Leocadie Uwabeza, Aimé Valens Tuyisenge și Hamida Uwimana. Un moment central o are pe Suzanne în fața bărbatului care refuză să-și recunoască faptele, Aimé Valens Tuyisenge, și care nu o privește. Filmul aduce înapoi spre genocid aproape fiecare fir narativ, inclusiv un secret legat de identitatea tatălui Tinei și ipocrizia lui Vénéranda când află că fiica ei este însărcinată.
Recenzia notează și momente de lejeritate care dezarmează. La una dintre întâlniri, o femeie descrie violul și crimele împotriva femeilor și spune: „Sunt obosită să vorbesc despre iertare, să mi se ceară mereu să iert, de parcă aș purta o pungă plină de iertare”. Ben’Imana solicită atenția publicului și, deși are imperfecțiuni, lipsa de autocunoaștere nu face parte dintre ele.
