Lungmetrajul Atlasul Universului, regizat de Paul Negoescu, intră în cinematografele din România pe 19 septembrie. Potrivit Libertatea, este primul film românesc pentru copii și familie produs după aproape 40 de ani și ajunge la lansarea națională după ce a fost primit cu entuziasm în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania, ediția 25, și după o serie de participări în festivaluri internaționale.
Povestea îl urmărește pe Filip, un băiat de 10 ani interpretat de Matei Donciu, aflat la prima aventură în afara satului în care locuiește. Într-o zi de vară, bucuria cumpărării unei perechi de încălțări pentru un meci de fotbal este anulată de o greșeală la magazin: primește doi pantofi pentru același picior. Rămâne singur pe drum în căutarea perechii potrivite. Filmul este scris de Paul Negoescu și Mihai Mincan, produs de Radu Stancu și Ioana Lascăr și coprodus de Poli Angelova, Nikolay Todorov și Carmen Rizac. Marin Grigore și Andreea Grămoșteanu joacă părinții lui Filip, iar tonul este descris ca o aventură sensibilă despre curaj, prietenie și descoperire de sine.
Înainte de premiera locală, producția are deja un palmares internațional. A primit Mențiunea Specială a juriului internațional la Berlinale Generation Kplus, Premiul pentru Cel mai bun lungmetraj la Festivalul Internațional de Film de Copii Kristiansand din Norvegia, Premiul pentru Cel mai bun film pentru copii și adolescenți la Festivalul Internațional de la Sofia, Bulgaria, și Premiul Publicului la Festivalul Internațional SIFF on the Coast, Bulgaria. Filmul a fost și în selecția Cannes Écrans Juniors, prezentată în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Cannes, ediția 79. În aceste zile au loc proiecții speciale pentru părinți și copii.
Paul Negoescu vorbește despre proiect ca despre o inițiativă pornită dintr-o discuție cu producătorul Radu Stancu despre lipsa filmelor românești pe care părinții le pot arăta copiilor. Regizorul spune că nu a tratat materialul ca pe un film doar pentru copii, ci ca pe un film de familie și personal. „E foarte mult și despre mine”, afirmă el, explicând că povestea unui copil de 10 ani care trebuie să se descurce singur i-a reactualizat amintiri din propria copilărie și momente de singurătate pe care le-a reprimat atunci.
La întrebarea despre emoțiile legate de lansare, Negoescu spune că nu mai are emoții legate de primire, pentru că filmul a fost văzut în multe festivaluri și proiecții, ci mai degrabă legate de aspecte tehnice, de cum se vede și se aude în săli. Printre imaginile pe care le consideră esențiale se numără un cadru în care Filip apare din spate, mic pe o șosea largă și goală, după întâlnirea cu câinele, înainte de a-i da un nume, mergând și cărând pantofii, o secvență pe care regizorul o descrie ca sugestivă pentru starea personajului.
