La Toronto film festival a avut loc premiera lungmetrajului The Life and Deaths of Wilson Shedd, scris și regizat de Tim Blake Nelson. Potrivit The Guardian, cronica plasează filmul printre experiențele cele mai apăsătoare ale ediției și îl descrie ca pe o dramă penitenciară în registru sobru, cu elemente de thriller de evadare, dar concentrată în primul rând pe un conflict moral tulburător.
Nelson, actor devenit scenarist-regizor, revine cu un proiect care continuă linia filmelor sale despre teme dificile. În trecut a abordat Auschwitz în The Grey Zone, a transpus o tragedie shakespeariană în mediul liceal cu O și a tratat viol și sinucidere în debutul Eye of God. Recenzia subliniază echilibrul fragil între necesitatea grimness-ului și riscul exploatării și menționează că în momente-cheie regizorul evită să arate mai mult decât este nevoie.
Acțiunea urmărește două linii temporale. În prezent, Karen, interpretată de Amanda Seyfried, începe să lucreze ca profesoară de scriere creativă într-o închisoare locală. Unul dintre deținuți este Wilson, jucat de Scoot McNairy, condamnat pentru omor, care o apără de remarci sexiste și dezvoltă un atașament profund. Karen tocmai a părăsit un soț alcoolic și se refugiază la prietena cea mai apropiată, rol în care apare Wunmi Mosaku. În paralel, filmul arată Wilson după o evadare, ascuns în umbră, pe un traseu care îl conduce spre un nou act de violență, și prezintă în detaliu o execuție.
Critica remarcă salturi narative greu de justificat, în special decizia lui Karen de a se implica total cu Wilson, riscând libertatea. Seyfried oferă o interpretare fără glamour, mai convingătoare în rolul de profesoară de închisoare, iar o secvență târzie adaugă câteva repere despre copilăria dificilă a personajului. Montajul alternant între perioade nu funcționează ca artificiu și pune în discuție loialitatea față de personaj și măsura în care publicul îi acordă empatie.
Filmul pune în centru limitele empatiei și ideea de iertare, ilustrată printr-o familie religioasă caldă, condusă de William Jackson Harper, care formulează teza că iertarea ar fi egoistă. O întorsătură șocantă la mijlocul narațiunii întunecă și mai mult tonul și generează o dilemă morală inconfortabilă. Inspirat parțial de Dead Man Walking, lungmetrajul merge spre o execuție anunțată încă de la început și cere spectatorului să examineze propriul impuls de pedeapsă.
Finalul este descris ca profund deranjant, atât prin intensitatea sa viscerală, cât și prin felul în care obligă la o autoanaliză a dorinței de răzbunare. Recenzia notează că muchiile dure ale filmului ar putea îngreuna vânzarea, pelicula fiind încă fără distribuție. The Life and Deaths of Wilson Shedd își face debutul la Toronto film festival și este în căutare de distribuitor.
