Pedro Almodóvar vorbește despre noul său lungmetraj Bitter Christmas într-un interviu publicat de Little White Lies. Filmul este o dramă reflexivă despre etica realizării de film, centrată pe un cineast numit Raúl, pus la zid de asistenta sa Mónica pentru conținutul și sursele unor povești prezentate ca ficțiune. Lucrarea continuă linia începută cu Pain & Glory din 2019.
Regizorul descrie modul în care apar ideile. Nu primește povestea completă, ci o scânteie care poate apărea în viața cotidiană. Notează imediat, iar fragmentul îl bântuie până când devine poveste. Unele texte rămân în sertar, altele sunt îngropate, iar părți bune pot migra ca secvențe în alte filme. Almodóvar spune că nu reia fragmentele când este blocat, ci le citește mai degrabă ca divertisment, descoperind lucruri noi la distanță de timp. Totul rămâne util.
Auto-critica este o practică preluată din teatru, exemplul fiind Pirandello, unde personajele contestă autorul. În timpul dezvoltării lui Bitter Christmas nu știa că va ajunge la ultimele douăzeci de minute, în care Mónica pune sub semnul întrebării parametrii filmului însuși. Momentul a fost nou pentru el și i-a permis o reflecție asupra propriei metode. Scriptul este împărtășit rar, cu fratele și producătorul Agustín Almodóvar și cu încă două-trei persoane de încredere, după ce regizorul consideră că varianta este încheiată.
Discuția ajunge la autoficțiune și limitele morale. Almodóvar consideră că baza scrisului vine din viața reală și din mediul înconjurător, iar în special de la cei apropiați. „Totul și toată lumea care înconjoară un scriitor îi hrănește creația
