Alexander Ullom vorbește despre It Ends într-un interviu publicat de RogerEbert.com, după ce filmul ajunge în cinematografe. Conversația combină o discuție față în față de la premiera din Chicago cu un schimb ulterior pe Zoom, realizat după ce Ullom a încheiat fotografia principală pentru următorul său proiect, 4×4: The Event. Potrivit RogerEbert.com, materialul reunește cele două întâlniri într-o discuție despre anxietatea specifică generației sale, despre spații liminale și despre modul în care horror-ul se amestecă cu registrul de hangout.
It Ends urmărește patru absolvenți de facultate, James interpretat de Phinehas Yoon, Tyler de Mitchell Cole, Fisher de Noah Toth și Day de Akira Jackson, care pornesc într-o plimbare cu mașina pe timp de noapte înainte de a se despărți. Cei patru ajung pe un drum fără sfârșit, cu pauze de doar nouăzeci de secunde înainte ca mulțimi care țipă să îi atace. Pe măsură ce odometrul crește și zilele se amestecă, fiecare încearcă să înțeleagă ce înseamnă purgatoriul pentru viitorurile pe care și le imaginau.
Drumul filmului către public a fost lung. După premiera de la SXSW, producția a trecut prin circuitul festivalier, inclusiv Festivalul de Film al Criticilor din Chicago în 2025, și a avut o perioadă pe Letterboxd Video Store. Ullom menționează persistența personală în promovare, inclusiv implicarea unor influenceri la un eveniment Jurassic World: Rebirth, pe care o descrie ca fiind o nebunie.
În discuție, regizorul descrie filmul ca fiind codat cu traumă religioasă, deși subliniază că nu are nimic împotriva religiei. El aduce în discuție o secvență în care James imploră o forță necunoscută să pornească mașina, pe care o consideră apropiată de reacțiile persoanelor cu background religios în criză. Ullom vorbește despre teama de eternitate și despre cum, pentru generația sa, infinitul și liminalitatea vin mai degrabă din lipsa unor repere de destinație decât dintr-un cadru religios. El asociază această stare cu destrămarea structurilor care țineau societatea, de la familie și locuință la un centru moral comun.
Ritualurile pe care personajele le dezvoltă după ce acceptă situația sunt gândite ca instrumente de procesare a emoțiilor. Ullom explică că țipătul este o descărcare fizică a fricii, meme-urile oferă o pauză mentală, iar dansul devine o ruptură de exploatarea emoțiilor în capitalism. Formal, filmul își schimbă raportul de aspect: se lărgește în momentele de hangout și se strânge în secvențele de horror. Această oscilare reflectă, spune regizorul, un război al tonului purtat și de personaje, între impulsul lui James de a căuta o rezoluție de tip gen și dorința lui Fisher și Day de a rămâne în vibrație și conectare.
Ullom insistă pe rolul întrebărilor absurde în prietenie, prezentându-le ca un fel de adevăr subiectiv într-o lume fără certitudini. El descrie It Ends ca un îndemn de a nu te sinucide și de a iubi oamenii din jur, în timp ce 4×4: The Event ar reprezenta o escaladare, despre cum să supraviețuiești realității maturității după trecerea de la 18 ani la 23-25 de ani.
