Potrivit Variety, debutul lui Ashgan El-Hamus, Al Baraneya, este prezentat ca un exercițiu de cinema verité în care ficțiunea capătă consistența unui documentar. Filmul folosește un cast format aproape exclusiv din rude, iar intimitatea rezultată este amplificată de luni de lucru comun cu singura actriță profesionistă, Reem Amer, integrată fără tensiune în familie. Povestea urmărește prin stări și texturi o tânără însărcinată din satul Al Baraneya care începe să pună sub semnul întrebării traiectoria trasată pentru ea.
Acțiunea se situează într-un oraș agricol de la capătul sudic al Deltei Nilului, aproape de Cairo geografic, dar distant psihologic. Peisajul este marcat de câmpuri de iasomie și grâu, clădiri simple de cărămidă și beton și zgomotul centrului. Deși familia extinsă este acasă, regizoarea a crescut în Țările de Jos și echipa este olandeză. Proximitatea față de distribuție și evitarea oricărui tip de panderare din Nordul Global sau de poverty porn sunt menționate ca factori care împiedică artificialitatea.
Amal, interpretată de Amer, trăiește încă cu părinții și frații în timp ce soțul Omar, jucat de Mostafa Noureldin, încearcă să strângă bani pentru o casă pentru copilul care vine. Familia este condusă de tatăl Sayed, Alsayed Mohamed El-Hamus, și de mama Sara, Sara Ali El-Hadary. Înainte de răsărit, Amal și fetele merg la cules iasomie, pe care o înșiră în ghirlande și o vând la intersecții. Bunică, Fatma Farahat El-Hadary, este singura eliberată de obligația financiară și devine refugiul lui Amal după muncă. Recolta de grâu aduce mai puțini bani, iar Sayed este presat de un outsider să vândă terenurile, oferte pe care le respinge constant. Mama formulează retoric întrebarea „Are we people of balconies?”, iar mutarea într-un apartament mare lângă mare la Alexandria nu reprezintă o tentație.
Vizita verișoarei Rania, Salma Khattab, cosmeticiană la Cairo, aduce cadouri și o altă modalitate de a fi femeie egipteană. După un conflict cu mama, Amal ia în secret autobuzul spre oraș. Rania oferă compasiune și o fereastră spre independență, ilustrată printr-o secvență în care cele două realizează un videoclip TikTok într-un studio deschis dintr-un mall. El-Hamus nu judecă alegerile personajelor, iar legătura plină de bucurie dintre femeile familiei este un punct central al filmului, în timp ce interacțiunile dintre frați și între tată și fiice rămân reduse.
Bunica îi spune lui Amal, în timp ce urmăresc o telenovelă cu femei bogate și glamour, „If you think they’re happy, you’re wrong”. Observația marchează începutul unei noi gândiri despre viitor pentru Amal și un potențial nemulțumire față de rolul stabilit. Dificultățile economice, tradiția care rezistă schimbării și noile oportunități se îmbină organic prin interacțiuni naturale. Montajul evită didacticismul și privilegiază raportul strâns al familiei. Implicarea directorului de imagine olandez Douwe Hennink, acceptat în mijlocul lor, contribuie la senzația că, deși este ficțiune, filmul rămâne ancorat în viața de familie și nu pare conceput exclusiv pentru consumul euro-american.
