Debutul lui Kuba Dorabialski, Agata the Writer, ajunge în selecția Giornate degli Autori a Festivalului de Film de la Veneția, potrivit Variety. Filmul marchează revenirea în roluri substanțiale a actriței australiene Mia Wasikowska și este primul lungmetraj al artistului video, care semnează singur scenariul, imaginea, montajul și muzica.
Protagonista, Agata, este o scriitoare polono-australiană cu romane satirice publicate, care pleacă din Australia spre Sarajevo pentru a cerceta un proiect despre relația tată-fiică în timpul războiului bosniac. Naratorul introductiv spune că caută o similitudine slavă între rădăcinile poloneze și orașul ales. Sosirea o găsește deplasată într-un peisaj iernatic, sever, pictat în nuanțe minerale umede, însoțit de un cor continuu de vânt.
În Sarajevo, Agata este încurajată de editorul Davina, interpretată de Mia Morrissey, și intră în contact cu Jasmina, o directoare de teatru locală jucată de Vedrana Božinović, al cărei stil conversațional confruntațional îi expune punctele oarbe. La un moment dat, Agata întreabă dacă a fost plăcut să trăiești războiul; răspunsul este că a fost genocid, cu observația că totul părea mai autentic. În paralel, în casa plină de artă în care locuiește, apare un hoț neidentificat care vizează obiectele.
Dorabialski construiește filmul în jurul blocajului creator și al îndoielii de sine. Structura include o secvență în care acțiunea este oprită pentru a lăsa loc vocii interioare a Agatei, care prezintă o creație incompletă, mai degrabă ca un scenariu decât ca un roman. Montajul păstrează intenționat fire narative nerezolvate, inclusiv povestea unui inginer de sunet care încearcă să înregistreze zgomotul natural al orașului, personaj interpretat chiar de regizor.
Critica notează apropierea tonală și tematică de Nina Roza, selecția canadiană pentru Oscar, și o pune în dialog cu Bergman Island al lui Mia Hansen-Løve, unde Wasikowska a fost anterior o figură maleabilă a imaginației unui scriitor. Agata the Writer este descris ca o lucrare singulară, cu devieri narative care pot diviza publicul, dar care pune accent pe singurătatea procesului de scriere și pe tensiunea dintre intenție și apropierea de un loc marcat de traumă.
