La 45 de ani de la lansare, regizorul Abel Ferrara și compozitorul Joe Delia au colaborat pentru a treia oară la „Ms. 45”, film pe care, potrivit IndieWire, îl descriu ca pe o fuziune între poezie vizuală, violență grindhouse și studiu de personaj. Joi, Delia va interpreta partitura live în cadrul unei proiecții a filmului la Southampton Playhouse, urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri despre lucrare și parteneriatul de lungă durată cu Ferrara.
Colaborarea începe cu un porno finanțat de mafie, „Nine Lives of a Wet Pussy”, producție care l-a pus pe Ferrara în pericol din cauza depășirii bugetului și a termenelor, și continuă cu slasherul din 1979 „The Driller Killer”. Pelicula despre un artist în dificultate, interpretat de Ferrara sub pseudonim, este citată ca un strigăt violent, autobiografic, marcat de buget redus și imperfecțiuni tehnice. „Ms. 45” apare ca reacție la acele limitări tehnice, după ce distribuitorul lui „The Driller Killer” ar fi spus că filmul nu arată profesionist. Ferrara povestește că decizia a fost să renunțe la jumătate din echipa anterioară, să treacă pe echipament 35 mm și să lucreze cu o echipă sindicală.
Povestea centrală urmărește o croitoreasă mută care devine justițiară după ce este agresată de doi bărbați în aceeași zi, o premisă apropiată de „Death Wish”, dar filmul se detașează prin stilul vizual al lui Ferrara, prestația lui Zoë Lund și partitura propulsivă a lui Delia. Compozitorul spune că trecerea la alt nivel a fost ajutată de apariția VCR-ului. La primele filme nu aveau imagine, la „The Driller Killer” lucrau pe Steenbeck cu benzi 35 mm, iar la „Ms. 45” puteau rula filmul înainte și înapoi fără a manipula materialul fizic.
Ambiția de a arăta un film bine pus la punct a adus colaboratori de prim rang. La mixaj s-a lucrat în studioul unde Woody Allen își făcea mixajele, iar la înregistrări au fost implicați muzicieni de studio și echipamentul folosit de Beatles pentru „Sgt. Pepper”. Inginerul și producătorul Larry Alexander, cunoscut pentru primele înregistrări Springsteen, a fost parte din echipă. Ferrara a obținut și distribuția principală prin conexiuni cu o producție mai mare. Robert Stigwood pregătea „42nd Street” după „Saturday Night Fever” și organizase o căutare mondială de talente. Printre mii de candidate se afla Zoë Lund, recomandată lui Ferrara de prieteni implicați în casting.
Lund a înțeles imediat subtextul scenariului lui Nicholas St. John, care i-a fost trimis lui Ferrara fără note de la alți colaboratori. Delia își amintește prima proiecție, cu sunetul ridicat, și că distribuția a fost o descoperire miraculoasă. Pentru recitalul de la Southampton Playhouse, compozitorul intenționează să recreeze partitura cu muzicieni suplimentari, computere și mostre din filmul original.
În ciuda tehnologiei noi, echipa a păstrat abordări lo-fi. S-a folosit un disc de efecte sonore din anii 1960, cu un efect numit „Monster Approaching”, prezent în mai multe filme ale lor și în „Ms. 45”. Pentru sunetul de împușcătură, Ferrara a cerut unui tehnician să înregistreze în sala de cinema momentul respectiv din „Apocalypse Now”, după ce i se spusese că Coppola a cheltuit 50.000 de dolari pentru acel efect.
Anii mai târziu, Ferrara și Delia au aflat că David Bowie a inclus „Ms. 45” pe lista celor zece partituri preferate, plasând-o pe locul trei. „Ms. 45” va fi proiectat la Southampton Playhouse pe 22 octombrie, cu partitură live și sesiune de întrebări și răspunsuri.
