Potrivit Variety, A Bit of Light, lungmetrajul lui Ali Asgari aflat în competiția de la Veneția, urmărește un doctor iranian care își planifică sinuciderea în timp ce își încheie treburile personale. Filmul a fost realizat în condiții de conflict, inițial sub foc în Teheran, apoi relocat în Turcia pentru secvențele de interior, și este co-scris de Shadmehr Rastin, scenaristul lui It Was Just An Accident.
Povestea este plasată pe muchia războiului SUA-Iran și se concentrează pe Arash, interpretat de Missagh Zareh, un bărbat de vârstă mijlocie a cărui practică medicală a fost închisă și licența retrasă din motive politice. Arash își pregătește dispariția și încearcă să își informeze cei trei frați mai mici și apoi mama. În jurul lui gravitează fratele mai mic Maziar, interpretat de Ramtin Daghigh, care îl îndeamnă la tentații pentru a-l face să se răzgândească, sora cea mai mică Mahsa, jucată de Sadaf Asgari, profesoară de yoga care oferă sfaturi spirituale, și sora de mijloc Massi, interpretată de Forouzan Jamshidnejad, profesoară cu obiecții mai directe.
Asgari construiește narațiunea cu un naturalism apropiat de neorealismul iranian, susținut de un sound design atent și de cadre la distanță care izolează personajul. Performanța lui Zareh, cunoscut pentru rolul din The Seed of the Sacred Fig, rămâne reținută vocal, cu o livrare măsurată care cere uneori o creștere a mixajului. Această reținere, combinată cu încadrarea îndepărtată, conferă dialogurilor o calitate eterică, ca și cum ar proveni din afara personajului.
Deși filmul are o notă bleakly comedic, de 87 de minute, subiectul este tratat serios. Interacțiunile devin obstacole pentru Arash, iar micile confruntări domestice funcționează ca microcosm al unei societăți sub presiune între un regim teocratic strict și ultimatumurile președintelui Donald Trump. În momente punctuale, regizorul introduce accente expresioniste, lucrate împreună cu directorul de imagine și montatorul Iman Tahsin, cum ar fi secvența din studioul de yoga al lui Mahsa, unde instrucțiunile ecou și vibrațiile muzicale sunt însoțite de o fereastră de sticlă care pare să tremure.
Recenzia subliniază veridicitatea dramatică a relațiilor construite între Arash și cei apropiați, fiecare cu idiosincrazii distincte, uniți de nevoia de a supraviețui războiului, autoritarismului și banalității opresive. Contradicția dintre rutina depresivă și scânteia vieții informează starea de spirit a protagonistului și conferă filmului, în ciuda teritoriului moros, un final descris ca profund life-affirming.
