Potrivit SlashFilm, anul 2026 aduce în cinematografia de gen o recurență surprinzătoare a poveștilor despre pierderea tatălui, în special a unor figuri paterne cu care relația copilului este tensionată sau problematică. Analiza notează că tema depășește simpla tratare a doliului și devine un fir comun între producții de facturi diferite.
„Whalefall” este prezentat ca un exemplu recent al acestui curent. Filmul urmărește relația dintre Mitt Gardiner, interpretat de Josh Brolin, și fiul său Jay, jucat de Austin Abrams. Între cei doi există straturi de abuz, resentimente și o formă dură de afecțiune. Povestea este construită pe convenții de survival thriller cu elemente de psihodramă science-fiction, iar balena care îl înghite pe Jay devine o proiecție a tatălui, vocile celor două personaje apropiindu-se până la contopire. Dincolo de conflictul personal, filmul extinde ideea spre o reconciliere cu trecutul pentru a face loc unui viitor nou.
Același registru este identificat în mai multe titluri lansate în 2026. „Greenland 2: Migration”, „28 Years Later: The Bone Temple”, „The Sheep Detectives”, „Masters of the Universe”, „The Death of Robin Hood”, „Supergirl” și „The Rivals of Amziah King” pot fi citite, potrivit analizei, prin prisma dispariției tatălui ca simbol al trecerii unei lumi vechi.
Trendul include și cazuri în care patriarhul este pierdut simbolic pentru a reveni într-o formă schimbată. „The End of Oak Street” și „The Odyssey” ilustrează această variantă, în care personajele trebuie să accepte că trecutul idealizat a dispărut și că noul context cultural și politic nu va dispărea. Pierderea ghidului patern este tratată aici ca o forțare a adaptării la realitatea prezentă.
Figurile paterne imperfecte apar și în horror. Mitt din „Whalefall” este descris ca un bărbat furios și rupt, a cărui dragoste pentru Jay rămâne totuși o forță care îi permite fiului să evite un deznodământ fatal. Alte filme ale anului explorează același tip de părinte problematic în „Hokum” și în „The Mummy” regizat de Lee Cronin, unde figura paternă devine obiect de teamă. „The Death of Robin Hood” și „The Sheep Detectives”, ambele cu Hugh Jackman în rolurile de patriarhi, prezintă modele de tipul „fă cum spun, nu cum fac”.
Analiza sugerează că tendința este în curs de perpetuare în ultimele luni ale anului. Se menționează posibilitatea unui ecou tematic în „Avengers: Doomsday”, unde Robert Downey Jr. apare ca Doctor Doom, o figură care întruchipează rolul de tată al Universului Cinematic Marvel. În „Werwulf”, patriarhul interpretat de Aaron Taylor-Johnson este prezentat la un moment dat ca o ființă bestială.
