Potrivit Sight and Sound, adaptarea romanului lui Daniel Krauss, „Whalefall”, încearcă să transpună pe ecran un scenariu de supraviețuire construit în jurul unui scafandru înghițit accidental de o balenă spermacetă de șaizeci de tone. Cartea, publicată în 2023, este descrisă ca o poveste preposteră și emoționantă, în care naratorul Jay, fiul unui scafandru legendar, se confruntă cu pierderea și cu propriile frici în interiorul corpului animalului. Krauss, care a colaborat cu Guillermo del Toro la „The Shape of Water” din 2017 și a câștigat un premiu Pulitzer pentru ficțiune pentru thrillerul „Angel Down”, scrie cu o voce cinematografică marcată de schimbări de format și de scară.
Krauss a co-scris scenariul filmului împreună cu regizorul Brian Duffield. Publicația notează că povestea cere un exercițiu dublu de visceralitate tactilă și de metafizică, spectacol amestecat cu psihodramă, iar interioritatea literară riscă să fie înghițită de amploarea unui film de tip blockbuster. Chiar și cu implicarea autorului în scenariu, materialul rămâne prins între medii, fidel în detalii, dar compromis de o dificultate insolubilă de transpunere.
Cel mai solid element al producției este interpretarea lui Austin Abrams în rolul lui Jay. Proaspăt după ce a evitat zombii în „Resident Evil” din 2026, regizat de Zach Cregger, actorul își consolidează imaginea de personaj care rezistă la răniri. Abrams aduce anxietăți precise și un registru de claustrofobie slapstick, transformând un personaj loquace și criptic din carte într-un portret mai concret al stării de fugă. În rolul tatălui decedat, Mitt, văzut în flashback-uri sincronizate cu pierderile de cunoștință ale fiului, Josh Brolin oferă o prezență solidă, cu accente de Ahab.
În film, Mitt devine o prezență activă, deși efemeră, vorbind cu fiul său în prezent prin pasajele cavernelor balenei, în urma unei fuziuni a conștiințelor. Premisa de comuniune între specii, apropiată de tonul unor producții de animație, determină dacă plimbarea generată de efecte vizuale funcționează ca ceva vital sau superfluu. Regia lui Duffield, mai sigură decât la debutul său cu invazia extraterestră „No One Will Save You” din 2023, menține ritmul acțiunii.
Sight and Sound remarcă un moment târziu cu un stol de orce care atacă adăpostul lui Jay, descris ca având o frumusețe spectrală și science-fiction comparabilă cu „Life of Pi” al lui Ang Lee din 2012. În rest, „Whalefall” păstrează o calitate sobră și muncitorească, cu scăpări de gust și de ton, inclusiv o codă corni care subminează finalul abrupt și exaltant al cărții, o modificare mică, dar nefericită, care sugerează compromisuri mai ample.
