Eugene Kotlyarenko aduce la Toronto International Film Festival, în premieră mondială pe 12 septembrie, lungmetrajul Vintage Violence, un action-adventure kinetic construit în jurul unui livestreamer. Potrivit Variety, povestea îl urmărește pe Carter Tipe, interpretat de Cole Sprouse, care găsește într-o peșteră un lot de denim vintage și este îndemnat de fana japoneză Izumi, jucată de Kiko Mizuhara, să îl transporte în Japonia pentru a-l vinde. Acolo, personajul ajunge urmărit de poliție, infractori, proxeneți și yakuza.
Filmul își ia forma din vizualul său kaleidoscopic. Imaginea este uneori bifurcată între transmisia lui Carter, aglomerată cu comentarii și emoji-uri de la fani, și reacțiile spectatorilor din Japonia. Camera rămâne în mișcare permanentă, iar informația vizuală — lumină, split screen, culoare, sunet — invadează cadrul. Este o construcție gândită pentru un public crescut cu cultura second-screen, obișnuit să scaneze telefonul în timp ce urmărește un film sau un serial.
Kotlyarenko, autor în 2020 al thrillerului internetizat Spree, spune că stilul online a fost esențial pentru narațiunea dorită. El consideră că conectarea permanentă la ecrane a rescris modul în care creierul procesează informația și povestirea, schimbând nu doar atenția, ci și așteptările privind participarea. Pentru regizor, social media și jocurile video oferă o imersiune activă, nu pasivă ca în cinema, și de aceea a căutat o integrare estetică a ecranelor în limbajul cinematografic. „The challenge and the joy is figuring out how to guide and direct people on where to look, how to look, when to look”, explică el.
Deși tehnica este actuală, Kotlyarenko se sprijină pe tradiția inovatorilor vizuali. El invocă exemple precum Brian De Palma și Pedro Almodóvar, iar pentru secvențele filmate în Japonia cu echipă locală a lucrat alături de directorul de imagine Sean Price Williams. Regizorul descrie utilizarea zilnică a dolly-ului și a Steadicam-ului pe parcursul a câteva săptămâni și o apropiere de dinamica cineastilor japonezi pe care îi admiră — Imamura, Ōshima, Miki și Obayashi — cunoscuți pentru experimentarea tehnicilor în cadrul aceleiași pelicule.
Veridicitatea tehnică a fost o cerință de platou. Înainte de deplasarea în Japonia și de începerea filmărilor principale, echipa a filmat scena din peșteră cu Carter pentru a avea un montaj al livestream-ului. Kotlyarenko a vrut ca momentul în care Izumi îi arată iubitului ce urmărește să existe deja pe telefon, fără green screen, pentru ca sincronizarea interacțiunii să fie reală.
În ciuda esteticii contemporane, regizorul spune că filmul revine la o idee centrală a cinematografiei: voyeurismul. El vede în privirea accidentală a ecranului altcuiva o formă de voyeurism care, cu telefoanele, devine o posibilitate aproape neexplorată în film, dar foarte reală.
