Potrivit Deadline, compozitorul Ricky Ho a spus la panelul Contenders Film Los Angeles că a muncit două luni pentru primele patru note ale piesei centrale din animația „The Violinist”. Ho lucrează la coloana sonoră împreună cu Isabel Latorre. Filmul urmărește povestea unei femei care își caută iubirea pierdută după ce a fost separată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Protagonista este violonistă, iar muzica devine un element narativ major.
„The Violinist” este o animație despre căutarea unei iubiri pierdute. Sonata care dă titlul secvențelor muzicale, „Sunset Sonata”, este piesa semnătură a filmului. Ho a explicat că primele note au fost deosebit de dificile de găsit. El a spus că a scris, a pus deoparte, a revenit și a schimbat note timp de aproximativ două luni până când a găsit patru note pe care le consideră potrivite pentru film.
La panel au fost prezenți și co-regizorii Ervin Han și Raúl García. Ei au precizat că nu puteau adăuga muzica ulterior, pentru că notele compuse de Ho apar ca punct de intrigă. García a menționat că există scene în care personajele scriu notele sonatei. Schimbul dintre regie și compoziție a fost constant pe parcursul producției.
„Sunset Sonata” leagă protagoniștii pe măsură ce viețile lor îi îndepărtează. O parte importantă a acțiunii se petrece în timpul ocupației japoneze a Singapore-ului. Ho a descris piesa ca reprezentând conexiunea și dragostea dintre cei doi. García a afirmat că filmul este melodramă și că echipa este mândră de acest lucru, adăugând că pelicula ajută spectatorul să plângă.
Han a spus că a fost influențat de melo-dramele din Hong Kong ale anilor ’80, pe care le-a văzut cu părinții în săli de cinema. El a amintit că părinții plângeau în liniște în colțuri și că echipa îmbrățișează sinceritatea acestui registru. Regizorul a vorbit și despre alegerea animației, pe care o vede ca pe un mod de a spune anumite povești. El a descris un contract diferit cu publicul în animație, care permite o predare mai ușoară a emoției prin faptul că imaginea este desenată și nu reală.
García a adăugat că animația, în special animația 2D, a servit filmul atât din motive estetice, cât și bugetare. El a spus că mișcarea stilizată și arta frumoasă oferă o calitate a atemporalității și transportă mai ușor spectatorul în universul poveștii. Regizorul a estimat că nu ar fi existat bani suficienți pentru a realiza aceeași poveste în live-action din cauza amplorii ei.
