Potrivit Variety, regizoarea germană Ulrike Ottinger a declarat la Tokyo International Film Festival că lungmetrajul său „The Blood Countess” („Die Blutgräfin”), cu Isabelle Huppert, a pierdut până la 20 de minute împotriva dorinței sale. Evenimentul găzduiește o retrospectivă a operei sale. Filmul, în care Huppert joacă rolul unei contese vampir care reapare în Viena contemporană, iar Lars Eidinger și actrița de la Burgtheater Birgit Minichmayr îi sunt parteneri, a avut premiera mondială la Berlinale în februarie.
Ottinger a explicat că versiunea sa preferată era cu 15 până la 20 de minute mai lungă. „Filmul inițial avea un ritm minunat, exact așa cum era. Apoi am început să-l tai pentru că toată lumea mă forța să o fac. Odată ce am început să-l scurtez, ritmul nu a mai funcționat”, a spus ea la o seară dedicată cinematografiei germane. A trebuit apoi să remonteze întregul film pentru a-i restabili echilibrul la lungimea mai scurtă. Din punctul ei de vedere, este perfect acum, dar a fost o muncă mare de refacere.
„Acesta a fost într-adevăr cel mai scump film pe care l-am făcut vreodată”, a spus Ottinger. A dorit 40 de zile de filmare, iar producția i-a acordat 30, cu o echipă de peste 100 de persoane. Ar fi preferat să lucreze cu jumătate din echipă, mai strâns, și să aibă mai multe zile. Creșterea costurilor o atribuie măsurilor de securitate extrem de extinse, dintre care multe sunt excesive, fără sens și birocratice. Când își producea singură filmele, putea realiza un film de calitate ridicată cu 2,5–3 milioane de euro. Astăzi, îndeplinirea tuturor cerințelor înseamnă un buget de cel puțin 7–8 milioane de euro. De aceea nu mai produce propriile filme.
Distribuția principală a fost aleasă de regizoare. Huppert a rămas legată de proiect timp de 20 de ani, iar Eidinger a fost foarte entuziast să participe. „Ce am nevoie în filmul meu sunt actori care pot juca mereu altceva”, a spus ea. Viena a furnizat multă inspirație, de la Narrenturm și un lac subteran până la locurile de înmormântare ale familiei Habsburg și practica înmormântării triple. Profesorul de film german de la Nihon University, Shibuya Tetsuya, care a susținut o prelegere introductivă, a remarcat că filmul include chiar și un vampir vegetarian.
Retrospectiva de la Tokyo include și „Ticket of No Return”, prima parte a trilogiei Berlin, și „Under Snow” (2011), filmat în zona de zăpadă din Niigata și pe insula Sado. La același eveniment, Barbara Wurm, șefa austriacă a secțiunii Forum de la Berlinale, a vorbit despre finanțarea cinematografiei germane. De la 1 ianuarie 2025, sprijinul de producție al FFA se alocă automat pe baza numărului de spectatori și a succesului festivalier, înlocuind selecția prin juriu. Wurm spune că modelul favorizează un număr mic de filme cu sume mari și dezavantajează filmele mici și documentarele. Forum, curatoriat independent de Institutul Arsenal, nu este inclus pe lista de festivaluri care acordă puncte pentru finanțare.
