Regizorul Travis Knight a vorbit, potrivit IndieWire, într-un episod al podcastului Filmmaker Toolkit, despre modul în care experiența cu filmarea live-action a schimbat limbajul camerei în noul său lungmetraj stop-motion „Wildwood”, produs de Laika Studios. Knight spune că, deși filmul conține secvențe complexe de luptă, o pădure animată cu magie și vulturi uriași, cele mai dificile momente din punct de vedere tehnic sunt cele care redau magia simplă a vieții de zi cu zi, în spiritul protagonistei Prue, interpretată de Peyton Elizabeth Lee.
Knight regizează la Laika începând cu „Kubo and the Two Strings” și a trecut între timp la lungmetraje live-action precum „Bumblebee” și „Masters of the Universe”. Revenit la animația cu păpuși, el a vrut ca „Wildwood” să păstreze intimitatea și povestirea vizuală fără cuvinte a unei camere de film live-action, în special într-o secvență în care camera o urmărește pe Prue în timp ce traversează dormitorul, de la decorul unui copil lipsit de griji la cel al unui adolescent mai detașat.
Laika folosește de obicei camere Canon montate pe riguri mari de mișcare controlată, care permit ajustarea mișcării păpușilor cadru cu cadru. Problema apare când camera însăși trebuie să se deplaseze, deoarece și ea avansează pe poziții discrete, una câte una. Knight descrie rigul ca fiind uriaș la scara păpușilor, comparabil cu un Ford F-150, și spune că, pentru a filma o panoramare simplă prin cameră, a trebuit să se creeze spațiu fizic pe platou pentru aparat.
Spațiul este și mai limitat de prezența animatorului, a cărui înălțime pare gigantică raportat la scara umană din film, de aproximativ un sfert din dimensiunea reală. Păpușa Prue are circa 25 de centimetri înălțime. A combina mișcarea păpușii cu o cameră cel puțin la fel de mare ca dormitorul pe care îl traversează a fost, spune regizorul, un exercițiu dificil de fizică. Echipa a trebuit să deconstuiască practic decorul, construit ca o scoică care se deschide pentru a face loc camerei și apoi se închide din nou.
Knight recunoaște că echipa a rezolvat și probleme vizibile de spectacol, cum ar fi realizarea unor păpuși uriașe din material textil și pene pentru zbor sau coregrafia luptelor. Când privește filmul, însă, el rămâne impresionat de munca invizibilă care face ca „Wildwood” să se simtă ca un epic live-action, despre inginerie, artă și creativitate umană care nu este menită să fie văzută. Regizorul spune că live-action-ul i-a schimbat fundamental relația cu camera și l-a ajutat să evite limitările obișnuite ale cinematografiei stop-motion.
