Potrivit No Film School, cinematograful și creatorul de conținut Edward Crockett propune un sistem simplu de iluminare pe care îl poate aplica în mai multe situații și care, spune el, rămâne constant eficient. Într-un material video recent, Crockett pleacă de la propria greșeală din începuturi, când plasa o sursă lângă fereastră și adăuga un kicker în spatele subiectului fără motiv, obținând un rezultat care arăta ca o iluminare clasică pe trei surse, dar părea fals.
Primul pas este motivația luminii. Crockett explică faptul că lumina din cadru trebuie să aibă un motiv să existe în scenă, să vină dintr-un element vizibil: un ecran de telefon, o lampă pe masă, farurile unei mașini sau lumina de la fereastră. Folosește cadre din „Blade Runner 2049” și „Interstellar” ca exemple. În acele imagini, lumina pare să vină din ferestre și din surse practice, dar este reprodusă cu corpuri de iluminat plasate în afara cadrului pentru a se potrivi cu ele. Soluția pe care o propune pentru propria lui setare veche este să pună o sursă în afara ferestrei pentru a juca rolul soarelui și una în interior pentru umplere, iar dacă există o lampă în scenă, să adauge un kicker din acea direcție.
Odată stabilită direcția, Crockett trece la poziționarea camerei. Regula lui este să plaseze camera pe partea umbrită a subiectului, niciodată pe aceeași parte cu sursa principală. Subiectul trebuie să stea între cameră și sursa de lumină, iar distanța recomandată este de cel puțin 90 de grade față de cheia de lumină. Astfel se introduce contrast și definiție în chipuri, evitând aspectul plat care apare când lumina vine dinspre cameră. Pentru interviuri sau proiecte comerciale, poziția poate fi atenuată: camera este ținută doar ușor pe partea umbrită, iar lumina este o sursă de 300W până la 600W trecută printr-un cadru de difuzie 6x6 sau 8x8, un softbox sau o umbrelă parabolică.
Al treilea pas este numit de Crockett tehnica checkerboard. El recomandă să se parcurgă cadrul de la stânga la dreapta și să se caute zone alternate de lumină și întuneric: un fundal luminos, o margine întunecată, un chip luminat. Variația aceasta rupe monotonia fundalului și apare natural atunci când iluminarea este motivată și camera este pe partea umbrită. Într-un cadru recent, echipa a păstrat o mașină apărută în fundal tocmai pentru a crea acest contrast, fără să numească tehnica.
Ca element suplimentar, Crockett citează un sfat al directorului de imagine australian Patrick O'Sullivan, de la canalul și podcastul Wandering DP. Ideea este să se lumineze dur corpul și moale fața. Lumina dură este bine definită, cea moale este difuzată. Soarele dur printr-o fereastră arată bine pe corp, dar poate fi agresiv pe față, așa că se poate folosi difuzie deasupra subiectului pentru a înmuia lumina pe chip, în timp ce corpul rămâne marcat de contrast. Exemplul invocat este „Revolutionary Road”. Este un pas suplimentar, recomandat după ce primii trei pași sunt stăpâniți.
