Potrivit Variety, Tony Gilroy avea pregătit discursul pe drumul spre întâlnirea cu Pedro Pascal. Repeta în mașină, pe drum spre prânz, în timp ce Oscar Isaac ieșise din „Behemoth!” din cauza unui conflict de program între „Frankenstein” și sezonul de premii, iar regizorul amânase deja data de început cât de mult putuse. Împreună cu producătoarea Sanne Wohlenberg conduceau spre întâlnire, iar Gilroy își anunțase echipa că vor încerca altceva.
În zece minute de conversație, Gilroy a înțeles că Pascal era potrivit. A urmat o întâlnire de trei ore, descrisă de el ca fiind mai degrabă un contract prenupțial decât o discuție, iar a doua zi actorul a început să învețe violoncelul. Rezultatul este primul lungmetraj regizat de Gilroy după „The Bourne Legacy” din 2012 și primul său proiect de la serialul Disney+ „Andor”, care i-a ocupat ultimii șase ani. Pedro Pascal joacă rolul lui Alex Serian, un violoncelist dintr-o familie de muzicieni de studio care se întoarce la Los Angeles după două decenii și începe să înregistreze coloane sonore, inclusiv o producție de studio cu titlul secret „Behemoth!”. Filmul este considerat printre contendenții la Oscar în acest an, inclusiv pentru cel mai bun actor pentru Pascal, iar cu recenziile bune ar putea ajunge și în cursa pentru cel mai bun film. Distribuția include Olivia Wilde, Will Arnett, Eva Victor, Alexa Swinton și Hank Azaria. Searchlight Pictures va lansa „Behemoth!” în cinematografe pe 4 decembrie.
Ideea a apărut în sala de înregistrare pentru „Rogue One: A Star Wars Story”, după ce a urmărit sesiunile de compoziție ale lui Michael Giacchino. Gilroy a petrecut apoi șase luni intervievând muzicieni activi înainte ca „Andor” să îl absoarbă. La revenire, spune că era foarte dornic de un refugiu de la furia și politica serialului și l-a găsit într-un film despre muzica de film, pe care l-a făcut imediat cât mai dificil de finanțat. Este vorba despre un violoncelist, acțiunea se desfășoară în timp fracturat, ar fi nevoie de nouă compozitori, nu se poate filma în Atlanta sau Australia și necesită 303 muzicieni sindicali pe scenă. Detaliile, spune el, ar fi costat cât întregul „Nightcrawler”.
Cei nouă compozitori — Michael Abels, Emily Bear, Lukas Frank, Michael Giacchino, James Newton Howard, Henry Jackman, Nami Melumad, Brandon Roberts și Alan Silvestri — sunt creditați doar ca „The Behemoth! Collective”. Condițiile au fost identice: același onorariu, credite alfabetice, aceeași vizibilitate, fără nume individuale pe afiș și cu drepturi de publicare pentru toți. Banii au fost foarte puțini, iar aprobarea mixajelor a aparținut fiecăruia. Când agenții au început să sune, Gilroy avea deja doi și jumătate de compozitori semnați; la final, compozitorii îl sunau pe el.
Gilroy nu vrea ca „Behemoth!” să fie comparat cu vehiculul lui Cate Blanchett regizat de Todd Field, „Tár”, și nu vrea să fie descris ca un film despre muzică clasică, ceea ce ar face pelicula să sune „ca un spanac”. Preferă să fie văzut ca un film despre familie și despre ceea ce numește „noile varietăți de singurătate” într-o lume fragmentată. Ceea ce îl întristează este expresia „prea târziu”. Este căsătorit de 43 de ani, are un nepot și relații strânse cu frații și echipa.
La prânz, după jumătate de oră s-a decis că se potrivesc. Pascal a spus că va începe a doua zi și a avut un violoncel în 24 de ore. Gilroy vorbea despre un film cu o pre-producție intensă, cu cinci-șase luni de pregătire și aproximativ patruzeci și ceva de zile de filmare, construit pentru a justifica punctul de exclamație din titlu.
