În 1994 două filme au marcat box office-ul american. „Forrest Gump”, regizat de Robert Zemeckis, a încasat peste 329 de milioane de dolari pe plan intern și a câștigat șase premii Oscar, inclusiv cel pentru cel mai bun film. Tom Hanks a obținut al doilea Oscar pentru interpretarea personajului titular. În același an a apărut și „Speed”, regizat de Jan de Bont, un thriller de acțiune cu Keanu Reeves în rolul polițistului din Los Angeles Jack Traven, prins într-un autobuz minat care explodează dacă scade sub 50 mph. Povestea este inspirată de filmul japonez „Bullet Train” din 1975. Dennis Hopper joacă rolul bombardierului, iar Sandra Bullock devine o senzație peste noapte. Pelicula a încasat circa 121 de milioane de dolari pe plan intern și a câștigat Oscarurile pentru sunet și montaj sunet.
Potrivit SlashFilm, cele două producții se intersectează în culisele distribuției. Într-un interviu acordat EW în 2014, scenaristul „Speed”, Graham Yost, a spus că directorii de casting sperau foarte mult să îl aducă pe Tom Hanks în rolul principal. Imaginea lui Hanks în „Speed” pare greu de conceput, dar actorul era un magnet de box office și producătorii l-au urmărit în ciuda lipsei sale de profil de star de acțiune.
Yost descrie o practică obișnuită în studiouri, ilustrată și de o conferință ținută de un director de casting: pentru fiecare proiect se trece pe o listă cu cei mai cunoscuți și mai bine plătiți actori activi, indiferent de potrivire. În cazul lui „Speed”, Keanu Reeves nu a fost prima alegere și actorul știa acest lucru. Yost relatează că s-a mers mai întâi pe „Toms”, adică Tom Cruise și Tom Hanks, și că s-au luat în calcul și Wesley Snipes și Woody Harrelson, care urmau să joace în „Money Train”. Au fost explorate multe variante.
„Speed” a fost lansat înaintea primului film din seria „Mission: Impossible”, astfel încât Tom Cruise ar fi fost și el o alegere neobișnuită la acea vreme. Hanks a fost probabil trecut peste din cauza costurilor, a programului încărcat cu „Forrest Gump” sau a lipsei de interes pentru un thriller de mare intensitate despre o bombă la bordul unui autobuz.
Reeves era deja un nume mare în 1994, cu apariții în „My Own Private Idaho”, „Bill & Ted's Excellent Adventure” și „Bram Stoker's Dracula”, precum și în dramedii ca „Parenthood” și comedii ca „Much Ado About Nothing”. Era văzut mai degrabă ca un idol al adolescenților, nu ca un star de acțiune, cu excepția lui „Point Break”. Potrivit lui Yost, ideea cu Reeves a venit de la „copilul cuiva” din studio care a spus „Ce-ar fi cu Keanu Reeves? E sexy”. După o întâlnire la Disney, unde producătorul Mark Gordon avea un acord, echipa a remarcat înălțimea, tăietura de păr și experiența din „Point Break”, care sugera că poate manevra o armă și are o prezență de polițist.
Reeves a fost ales pentru că părea convingător în rolul de polițist. După „Speed” a continuat în mai multe genuri, cu thrillerul cyber „Johnny Mnemonic” și, în același an, cu drama romantică „A Walk in the Clouds”. „The Matrix” era încă la câțiva ani distanță.
