Drama futuristă The Squirrel a lui Markus Lehmusruusu a fost desemnată candidatura Finlandei pentru Oscar, iar regizorul spune că filmul a primit deja un sprijin notabil din partea lui Aki Kaurismäki. Potrivit Variety, cineastul finlandez i-ar fi spus că pelicula este o capodoperă și că seamănă cu 2001: A Space Odyssey, dar mai bună pentru că este plină de umanism. Lehmusruusu spune că speră ca lungmetrajul să funcționeze pe două niveluri, arătând în același timp că oamenii nu ar trebui să se pună mereu pe primul loc.
Acțiunea se concentrează pe Pasi, un designer de animale de companie artificiale, într-un viitor steril în care natura pare dispărută. Pasi dă peste o veveriță reală, poate ultima de pe lume, o aduce acasă, însă animalul nu este fericit în acel mediu și aparține sălbăticiei. Regizorul descrie povestea ca pe o reflecție despre consecințele indiferenței și despre oameni cu intenții bune care merg prea departe, despre protecție și despre ce este dispus să sacrifice o societate.
Distribuția reunește pe Miro Lopperi, cunoscut din Codename: Annika, pe Mimosa Willamo, văzută în Sisu, și pe Hannu-Pekka Björkman, care apare în viitorul Red Snow. Filmul a fost prezentat recent la Fantastic Fest și este comercializat internațional de REinvent International Sales. Producția este semnată de Bufo, Pallas Film, Volya Films și Zentropa Sweden.
Lehmusruusu consideră selecția pentru Oscar ca fiind recompensatoare și recunoaște că a fost un risc să realizeze un film care nu se încadrează într-un singur gen. În ultimii ani Finlanda a propus titluri care nu respectă tiparul clasic al Academiei, de la Euthanizer la Family Time și comedia cu alcool 100 Liters of Gold. Țara a obținut o singură nominalizare în categorie, pentru The Man Without a Past al lui Aki Kaurismäki. Regizorul spune că este vorba despre a spune povești care vin din inimă, fără să se gândească excesiv unde se potrivesc.
În discuție despre tematică, Lehmusruusu vorbește despre senzația de omnipotentă dată de tehnologie și despre detașarea de sexualitate, pe care o tratează ca pe una dintre cele mai primare forțe rămase. Veverița titulară este prezentată fără expresii antropomorfizate, tocmai pentru a arăta cum proiectăm emoții asupra animalelor și cât de dureroasă este pierderea a ceea ce luăm de la sine înțeles. Regizorul vrea ca filmul să poată fi citit și ca o experiență distractivă și plină de umor, chiar dacă la o privire mai largă orizontul devine tulburător.
