Potrivit The Hollywood Reporter, Guy Nattiv își aduce în sfârșit pe ecran The Liberation, proiect pe care îl descrie ca fiind cel mai personal film al său. După zece ani de la ideea inițială, lungmetrajul își face premiera mondială la Telluride Film Festival și va avea o lansare de calificare pentru premii în decembrie prin Bleecker Street. Povestea este inspirată de bunica regizorului, supraviețuitoare a Holocaustului care, în anii 1980, a aderat la un cult și a părăsit familia din Israel pentru a urma o lideră carismatică în Statele Unite.
Nattiv, laureat al Oscarului pentru scurtmetrajul Skin și autor al lungmetrajului cu același nume și al biopicului Golda, a crescut alături de activitățile cultului. Copil, a fost dus ocazional la seminarii și sesiuni de dans. Ani mai târziu, după moartea bunicii, a citit jurnale și scrisori, a cercetat comunitatea și a vizitat fostul sediu. Regizorul spune că nu s-a simțit pregătit emoțional să abordeze materialul și că, după ce a câștigat un Oscar și a devenit tată a doi copii, a revenit la subiect. În momentul în care a început scenariul, a suferit un atac de panică, pe care l-a interpretat ulterior ca o identificare cu suferința bunicii.
Acțiunea este plasată în anii 1980 și urmărește Rita, interpretată de Carrie Coon, o supraviețuitoare a Holocaustului cu o viață neîmplinită în New Jersey suburban, angajată la bancă și îngrijitoare a tatălui în vârstă. Rita divorțează de soțul său, interpretat de Tracy Letts, partenerul real al lui Coon, și se distanțează de fiicele adulte Bella Ramsey și Odessa Young pentru a se alătura lui Ricki, jucată de Lily James, liderul unei comunități new-age care practică post, halucinogene și tăierea legăturilor cu familia. Fiicele o urmăresc până la compus și încearcă să o scoată de acolo, punând-o în fața unei alegeri între familie și ideea de iluminare.
Nattiv și co-scenarista Noa Berman-Herzberg construiesc o variantă „what if” pornită din istoria familială, dar cu libertăți dramatice. Coon s-a pregătit vizionând mărturia de ore întregi a bunicii regizorului pentru Yad Vashem și înregistrări ale Shoah Foundation cu femei poloneze supraviețuitoare, plus documentare despre culte. Regizorul subliniază că bunica sa nu era slabă și că în anii 1980 supraviețuitorii Holocaustului erau lăsați să se descurce singuri. Nattiv discută și despre reprezentarea liderilor de cult femei, pe care o consideră rar văzută în media.
Filmările au avut loc la Vancouver și pe Vancouver Island, compusul cultului fiind redat de McLean Mill National Historic Site. Producția este susținută de Bleecker Street și de producătorii Julia Lebedev și Eddie Vaisman de la Sight Unseen. Coon spune că personajul recuperează forță și în același timp se supune complet, o tensiune pe care o consideră profund umană. „Este ușor să stăm deoparte și să spunem că nu s-ar putea întâmpla niciodată cu noi”, notează actrița, avertizând împotriva hubrisului de a ne exclude din posibilitatea de a fi atrași de o promisiune de salvare.
