Potrivit World of Reel, Bassam Tariq a comentat recent în cadrul unui interviu cu Entertainment Weekly, alături de Mahershala Ali, despre modul în care Marvel abordează producția de filme. În declarațiile sale, Tariq a subliniat că studioul spune directorilor, politicos, că „acesta este un film Marvel regizat de o persoană”.
În consecință, directorii trebuie să se conformeze la cerințele de brand, iar la finalul filmului, materialul filmat este supus unui proces de editare intens, în care cadrele pot fi tăiate, reînmarcate sau complet înlocuite. Tariq a menționat că acest lucru nu este neapărat negativ, ci reflectă o structură de producție în care studio-ul are controlul final asupra fiecărui aspect vizual.
„Este o descriere a jobului, nu un credit”, a spus el. În această paradigmă, brandul Marvel primește prioritate, iar regizorul este considerat un „contractant” care livrează materialul necesar pentru a fi reșumat de sistemul de producție. Această abordare explică de ce multe filme din MCU au un stil vizual similar, deoarece ele sunt supuse aceleiași proceduri de post-producție.
Tariq a adăugat că, în practică, Kevin Feige acționează adesea ca regizor de facto. În anii 2010, Feige a trimis executivi de rang inferior să supravegheze filmările și apoi să preia controlul în sala de montaj, reeditând scenele și comandând adăugiri de efecte vizuale deja storyboarduite înainte ca regizorul să fie angajat. Acest model a fost confirmat de rapoarte anterioare, în care se menționa că Feige „directează filmele” în sensul de a controla fiecare cadru.
În final, Tariq a explicat că, deși nu a reușit să transforme „Blade” într-o producție complet independentă, el a înțeles rapid natura jobului și a ales să se îndrepte către realizarea propriei sale comenzi. Pentru cei care caută să păstreze controlul artistic, această structură poate fi un motiv de retragere, în timp ce Marvel continuă să producă filme care, din perspectiva regizorului, par a fi realizate de o entitate mai mare decât individul.
World of Reel a evidențiat aceste aspecte în raportul său, oferind o perspectivă clară asupra modului în care studio-ul își modelează producțiile și asupra impactului acestui model asupra regizorilor independenți.
