Potrivit Cinemagia, ecranizarea lui Kitao Sakurai pentru „Street Fighter” nu caută indulgența criticilor și se adresează în primul rând publicului familiarizat cu jocurile. Franciza, lansată în 1987, este prezentată ca cea mai longevivă serie de lupte și una dintre cele mai populare din istorie, iar filmul încearcă să o omagieze prin personaje și lovituri recognoscibile pentru fani, chiar cu riscul unor exagerări vizuale.
Acțiunea este plasată în 1993. M. Bison, interpretat de David Dastmalchian, conduce Shadaloo și vrea să își mărească puterea furând-o de la alții. Obiectivul său este Ryu, jucat de Andrew Koji, câștigătorul primului campionat mondial de lupte, care a dispărut apoi fără urmă. Pentru a-l readuce în atenție, Bison o trimite pe Chun-Li, în rolul Callina Liang, să îl recruteze pe Ken Masters, prietenul din copilărie al lui Ryu, interpretat de Noah Centineo. În paralel, Akuma, personajul lui Roman Reigns, așteaptă câștigătorul competiției pentru a-l provoca și a-și demonstra invincibilitatea.
Recenzia notează că producția nu este construită pentru subtilități narative sau interpretări premiate, ci pentru efecte speciale și coregrafii ieșite din comun, aspecte în care se descurcă bine. Scenariul este descris ca fiind dezordonat, cu impresia că montajul a fost realizat din versiuni cu durate mai generoase pentru a ajunge la aproximativ două ore. Editorii menționați sunt James Thomas și Delaney Del Vecchio.
În privința jocului actoricesc, se remarcă un registru uniform, cu replici rostite țipate, șoptite veninos, gutural sau scrâșnite, de parcă distribuția ar fi primit interdicția de a vorbi normal. Cinemagia subliniază că „Street Fighter” și Noah Centineo sunt mai puțin amuzanți decât ar fi sugerat așteptările.
Filmul propune o poveste despre căutarea puterii interioare și despre prețul succesului, prin contrastul dintre două mentalități. Pe de o parte, M. Bison încearcă să fure abilități, pe de altă parte Ryu și-a construit puterile prin antrenament și disciplină. Obsesia pentru victorie este prezentată ca un factor care poate duce la sacrificarea spiritului sportiv și a fair-play-ului, iar mesajul care reiese este că integritatea contează mai mult decât victoria.
Dincolo de aspectele tehnice apreciate, deciziile de filmare a luptelor sunt considerate surprinzătoare. În distribuția secundară apar wrestleri și luptători MMA cunoscuți în ring, însă secvențele sunt montate atât de alert încât impactul loviturilor devine greu de perceput. Această ritmică rapidă diminuează realismul confruntărilor, care oricum sunt departe de realitate din cauza aptitudinilor supraumane ale protagoniștilor, deși păstrează trimiteri vizuale către jocuri.
