Potrivit SlashFilm, pe 18 octombrie 2026 a fost publicat un clasament cu cele mai bune 15 filme science-fiction adaptate după cărți. Lista pune în discuție regizori și producții care au transpus în imagine universuri literare, de la animație la live-action și de la dramă la horror.
În material apare „Paprika”, ultimul lungmetraj al lui Satoshi Kon, realizat înainte de moartea sa în 2010. Filmul este adaptat după romanul din 1993 al lui Yasutaka Tsutsui și urmărește o psihoterapeută care folosește un dispozitiv experimental pentru a intra în vise. SlashFilm subliniază paradele vizuale onirice și comparațiile cu „Inception”, dar notează că pelicula lui Kon este mai liberă și mai imprevizibilă.
O altă intrare este „The Iron Giant”, debutul în lungmetraj al lui Brad Bird. Adaptarea liberă după romanul „The Iron Man” din 1968 al lui Ted Hughes mută acțiunea în Maine-ul anului 1957. Povestea unui băiat și a unui robot gigantic este citită și ca alegorie a Războiului Rece. Animația tradițională și marketingul redus al Warner Bros. au dus inițial la un box office dezamăgitor, însă filmul a fost reclasat ulterior drept clasic modern.
Clasamentul include „Arrival” al lui Denis Villeneuve, adaptat după nuvela „Stories of Your Life” din 1998 a lui Ted Chiang. Distribuția principală este formată din Amy Adams în rolul unei lingviste și Jeremy Renner în rolul unui fizician. Publicația evidențiază accentul pe comunicare și pe atmosfera sobră, apreciată inclusiv de autorul sursei. Tot în listă se află „Metropolis” din 1927 al lui Fritz Lang, bazat pe romanul scris de Thea von Harbou alături de scenariu, și saga „Dune: Part One” și „Dune: Part Two” a lui Villeneuve, inspirată de romanul lui Frank Herbert.
Sunt menționate și „The Fly” din 1986 al lui David Cronenberg, adaptare după povestirea lui George Langelaan, considerat un reper al horror-ului corporal prin efectele de machiaj și animatronică. „Frankenstein” din 1931 al lui James Whale, după romanul lui Mary Shelley, rămâne un reper al horror-ului cu Boris Karloff în rolul monstrului. De asemenea, „Children of Men” al lui Alfonso Cuarón, adaptat după romanul din 1992 al lui P.D. James, este descris ca o distopie în care ultimul copil născut datează de 18 ani, cu planuri de urmărire realizate prin cadre lungi semnate de Emmanuel Lubezki.
