La Tokyo International Film Festival, într-o sesiune din seria Tokyo Talk de la TIFF Lounge din Tokyo Midtown Hibiya, regizoarea afgană Shahrbanoo Sadat și regizoarea sârbă Jelena Maksimović au discutat despre dezavantajele structurale cu care se confruntă femeile în accesul la finanțare. Potrivit Variety, discuția a fost moderată de cercetătoarea de film Takasaki Ikuko și a pornit de la modul în care feminismul și femeile sunt reprezentate în filmele celor două, pentru a ajunge la barierele practice, financiare, care limitează numărul de filme regizate de femei.
Sadat, care a făcut parte din juriul competiției de la Veneția în acest an și este acum stabilită în Germania, a deschis recent lungmetrajul „No Good Men” la cea de-a 76-a ediție a Berlinale, înainte de proiecția de la Tokyo. Ea a spus că discriminarea nu începe la festival, ci la nivel de dezvoltare, și a comentat raportul redus de filme semnate de femei în competițiile importante. Maksimović, al cărei film „Until the Day Ends” a fost proiectat în secțiunea Orizzonti de la Veneția, a adus în discuție contextul sârbesc, unde Film Center Serbia a funcționat decent câțiva ani, până când guvernul de atunci a tăiat finanțarea în semn de represalii față de sprijinul pe care cineaștii îl acordau protestelor studențești anticorupție.
Mișcarea studențească, pornită după prăbușirea mortală a unei copertine de gară în Novi Sad în 2024, a câștigat alegerile parlamentare anticipate din 25 octombrie. Aleksandar Vučić demisionase din funcția de președinte în septembrie. Maksimović a spus că, deși este fericită pentru victorie, reconstrucția sistemului va dura, iar în perioada în care centrul funcționa normal finanțarea pentru filmele sârbești era deja mică și dificil de completat prin coproducții. Ea a adăugat că, în Serbia, cineaștii de gen mai puțin mainstream formează o solidaritate, dar și un fel de bulă separată de „finanțarea mare”, la care nu îndrăznesc să aplice pentru că știu că nu vor fi selectați.
Sadat a vorbit despre limitările din Afganistan, unde, după descrierea ei, un „mafiot cultural” format din bărbați în vârstă controlează accesul femeilor la rețeaua de cinema, iar intrarea în sistem presupune capitulare și compromis. Ea a spus că a ales să se conecteze la sistemul european de producție, care însă păstrează inegalități. În privința finanțării europene, ea a afirmat că decalajul de gen este tratat ca normal, iar lipsa de sprijin în dezvoltare explică de ce la Veneția din acest an doar unul din cele 20 de filme din competiție a fost regizat de o femeie, „Woman Unknown” de May el-Toukhy.
În sală s-a ridicat întrebarea cum se trece de la declarații la schimbări materiale, având în vedere că la Tokyo International Film Festival doar circa patru filme din selecție erau semnate de femei. Sadat a revenit la Veneția și la declarația directorului artistic Alberto Barbera, care în iulie îi spusese Variety că singurul film regizat de o femeie din competiție a fost „singurul pe care l-am găsit de calitate adecvată pentru a concura internațional”. „Woman Unknown” a câștigat ulterior Leul de Aur. Sadat a susținut că femeile nu au voie să facă filme proaste, în timp ce bărbații sunt judecați diferit, iar Maksimović a insistat că schimbarea trebuie să înceapă de la finanțări și comisii, fără abordări simbolice.
