Potrivit Variety, lungmetrajul „100 Litri de Aur” – ultimul candidat finlandez la Oscar – a fost un succes de box-office în 2025, iar acum producătorii săi, compania It’s Alive Films, pregătesc un sequel intitulat „200 Litri de Aur”. Filmul promite să păstreze spiritul comic al primului, dar să aducă și o notă de întuneric și amploare.
În primul film, cele două surori produc sahti pentru nunta surorii lor, iar în noul episod, misiunea devine să câștige Campionatul Finlandez de Sahti. Pentru a reuși, trebuie să accepte reciproc și să înfrunte concurenții, inclusiv tatăl lor, care se dovedește a fi un rival neașteptat. Directorul Teemu Nikki subliniază că „nicio relație nu rămâne neatinsă” și că „băuturile alcoolice nu sunt singura sursă de tensiune”.
În plus, filmul introduce un nou antagonist: două femei dintr-un sat vecin, la fel de nebunești ca surorile. Acestea se bat în arm-wrestling și se provoacă reciproc cu glume, adăugând un element de rivalitate fizică și verbală. Nikki menționează că „complexitatea relațiilor dintre personaje este mai profundă decât în filmul precedent”, iar regizorul de scenariu Lonka adaugă că „femeile pot fi vulnerabile, defectuoase și uneori copilărești, dar acest lucru le face relatable”.
It’s Alive Films nu este o companie nouă: în afară de „100 Litri de Aur”, au produs lungmetraju „The Blind Man Who Did Not Want to See Titanic”, premiat la Festivalul de la Veneția, și prima lor depunere la Oscar, „Euthanizer”. De asemenea, au colaborat cu Naima Mohamud la filmul „Halima”. Filmul „100 Litri de Aur” a atras atenția internațională, iar Dennis Lehane lucrează la un remake american.
Nikki și producătorul Jani Pösö descriu sequelul ca fiind „puțin mai întunecat, puțin mai amuzant și puțin mai mare”. Ei spun că unul dintre personaje suferă de probleme hepatice, iar în ciuda umorului, filmul atinge un final serioz. Filmul rămâne independent, permițând spectatorilor să îl urmărească fără a fi familiarizați cu primul, dar în același timp îi încurajează să revină la filmul original. Pösö sugerează că, deși există un prag la care o serie se poate opri, „o a treia parte este posibilă”.
