Potrivit The Guardian, pentru Halloween scriitorii publicației au ales filme din afara genului horror care provoacă o frică eficientă, de la „How to Have Sex” până la „The Hunchback of Notre Dame”. Materialul reunește mărturii personale despre titluri care, fără să aparțină horrorului, au lăsat o senzație de șoc și neliniște.
Radheyan Simonpillai scrie despre „Burning”, regizat de Lee Chang-dong. În film, o tânără interpretată de Jeon Jong-seo dispare, iar un playboy bogat jucat de Steven Yeun transmite vibrații de ucigaș în serie. Simonpillai evidențiază furia masculină dezamăgită întruchipată de Yoo Ah-in în rolul lui Jong-su, un aspirant scriitor frustrat care îngrijește ferma tatălui său încarcerat. Regizorul ar apropia drama de thriller, cu elemente similare cu „Taxi Driver”, „The Vanishing” și „Caché” al lui Michael Haneke, folosind limbajul filmelor de groază pentru a construi anxietate și groază existențială.
Morgan Jerkins menționează „The Hunchback of Notre Dame” al Disney. Scena în care Quasimodo este legat de un piloriu în fața căruia locuitorii aruncă mâncare și îl huiduiesc rămâne pentru ea marcată din copilărie, văzută la șase ani. Povestea abordează xenofobia și bigotia față de romi și prădarea sexuală de către un lider religios, iar Jerkins subliniază că nu e nevoie de jumpscare-uri pentru a speria, monștrii reali fiind oamenii cu putere socială. Alaina Demopoulos alege „The Sniper” din 1952. Un singuratic motivat de misoginie trage din fereastră în femei și scrie scrisori poliției, iar filmul noir este citit ca o prefigurare a violenței cu arme și a culturii incel. Regizorul Edward Dmytryk face parte din povestea filmului: unul dintre cei zece din Hollywood care au refuzat să depună mărturie în fața lui Joseph McCarthy, revenind ulterior după șase luni de închisoare.
Andrew Lawrence revine la „Howard the Duck”. El descrie obsesia anilor 1980 pentru realismul animatronic și consideră filmul cel mai deranjant exemplu, cu o rață de mărime umană proiectată în Cleveland, cu ochi de bilă de golf. Copilul de nouă ani nu era pregătit pentru scena cu Lea Thompson, iar apropierea de lansarea lui „Child’s Play” face confuzia cu horrorul inevitabilă. Juan A Ramirez compară „How to Have Sex”, debutul în regie al lui Molly Manning Walker, cu scena din spatele mașinii din „Eighth Grade” al lui Bo Burnham. Mia McKenna-Bruce joacă o adolescentă de 16 ani în vacanță în Grecia, iar tensiunea vine din teama constantă a unui scenariu negativ, chiar dacă cel mai rău nu se întâmplă niciodată.
Jesse Hassenger povestește despre „8mm” cu Nicolas Cage. După o proiecție planificată cu „The Rage: Carrie 2”, grupul a văzut thrillerul lui Joel Schumacher despre filme snuff. Cage interpretează un investigator privat care încearcă să afle dacă un film cu o adolescentă dispărută este real. Scenariul este semnat de Andrew Kevin Walker, autor și al lui „Seven”. Confruntarea cu personajul interpretat de James Gandolfini și căutarea performerului numit Machine au lăsat prietenii în stare de șoc. Shrai Popat scrie despre „Awake”, melodramă thriller în care Hayden Christensen joacă un finanțist care rămâne conștient în timpul unui transplant de inimă. Paralizia și imposibilitatea de a comunica eșecul anesteziei, împreună cu halucinațiile și suspiciunea că prietenul chirurg, interpretat de Terrence Howard, colaborează cu soția, interpretată de Jessica Alba, pentru a-l ucide, construiesc o experiență deranjantă.
Todd Haynes este amintit pentru „Dark Waters” din 2019, dramă juridică bazată pe profilul din New York Times al lui Nathaniel Rich despre avocatul Robert Bilott. Mark Ruffalo interpretează un avocat care se confruntă cu o corporație puternică și pierde. Haynes urmărește cum forțele externe contaminează sfera domestică, iar spirala obsesivă a personajului este prezentată ca fiind la fel de înfricoșătoare ca poluarea pe care o investighează.
