Potrivit IndieWire, în cadrul SCAD Savannah Film Festival, echipa Future of Filmmaking a prezentat seria „Behind Their Lens”. Pe panelul dedicat meșteșugarilor au fost scenografa Ruth de Jong de la „The Odyssey”, costumierele Amy Roth de la „Paper Tiger” și „I Play Rocky” și montatoarea Sarah Broshar de la „Disclosure Day”. Cele trei au discutat cu studenți și invitați despre procesul de lucru și despre modul în care fiecare departament contribuie la ansamblul unui film.
Un fir comun în intervențiile lor a fost nevoia de surpriză autentică, uneori obținută literal prin muncă fizică pe teren. De Jong a explicat cum a fost dimensionat calul troian pentru „The Odyssey”. Scara a fost aleasă pentru a permite intrarea actorilor, a camerei IMAX, a directorului de imagine Hoyte van Hoytema și a lui Chris în interior. Au fost construite mai multe versiuni, iar pentru secvența în care animalul este coborât în apă s-a realizat un corp separat, filmat pe un platou lângă orașul Troia, într-un bazin.
Pentru deschiderea filmului, echipa a montat calul pe o placă de șanț masivă și a folosit un dragliner pentru a-l scufunda în nisip. Testele au fost făcute cu câteva zile înainte, iar în valuri construcția a fost lovită puternic și a căzut. „A trebuit să-l reconstruim peste noapte ca să filmăm a doua zi”, a spus De Jong. Ea a adăugat că apa câștigă întotdeauna și că filmul arată urmele acestei bătăi fizice.
De Jong a subliniat că, indiferent de amploarea proiectului, munca de scenografie trebuie să se retragă. „Dacă decorurile mele sunt prea evidente, am eșuat, pentru că ele ar trebui să dispară în fundal și actorii să fie imersați în lumea lor”, a spus ea. Aceeași logică a invizibilității a fost descrisă de Roth pentru costume. În „I Play Rocky” a urmărit evoluția personajului Mike spre Sly, stratificând hainele lui Anthony astfel încât silueta să sugereze conștiința corporală și ambiția. În „Paper Tiger”, casa bej a fost folosită ca fundal, iar mama personajului se estompează vizual pe măsură ce se confundă cu pereții, o alegere făcută fără o discuție explicită cu regizorul James Grey.
Broshar a vorbit despre colaborarea îndelungată cu Steven Spielberg și despre scurtăturile care apar după ani petrecuți împreună în sala de montaj. Ea încearcă să urmărească filmul ca și cum l-ar vedea pentru prima dată și își monitorizează propria reacție pentru a detecta tensiunea sau distragerea. Pentru secvența de goană cu trenul din „Disclosure Day”, atenția s-a concentrat pe ritmul sunetului, pe distanță și pe volum. Montatoarea a cerut echipei sale de sunet să lucreze suplimentar, iar etapa finală a fost realizată de Gary Rydstrom și Bryan Chomier.
