Scenografa Ruth De Jong a primit premiul Craft la Virginia Film Festival, ocazie în care a vorbit potrivit IndieWire despre două decenii de muncă alături de autori precum Paul Thomas Anderson, Terrence Malick, Kenneth Lonergan, David Lynch, Jordan Peele și Christopher Nolan. În interviu, De Jong spune că obiectivul său este să picteze imagini cât mai autentice, iar orașul Charlottesville are un loc special în cariera sa.
Legătura cu Charlottesville vine din întâlnirea cu legendarul scenograf Jack Fisk, tatăl prietenei sale de liceu Schuyler Fisk. Fisk i-a sugerat să renunțe la ideea de a urma cursuri de master la Pennsylvania Academy of the Fine Arts și să lucreze pe platoul lui „There Will Be Blood” din 2007, filmul lui Paul Thomas Anderson premiat cu Oscar. De Jong a rămas în echipa lui Fisk pentru „The Master” și pentru câteva filme ale lui Terence Malick, printre care câștigătorul Palme d’Or „The Tree of Life”. Primul lungmetraj pe care l-a semnat ca scenografă a fost „Manchester by the Sea” al lui Kenneth Lonergan.
Procesul său începe cu descompunerea scenariului. Pentru fiecare secvență atașează o imagine de referință, fie o operă de artă, o fotografie, o textură sau o bucată de material. Din aceste repere se adaugă locații fizice și se construiește filmul. Pe „Twin Peaks: The Return”, David Lynch i-a înmânat propriile picturi și desene, spunându-i să construiască după ele. Pentru episoadele mai iconice, De Jong a recuperat planurile originale ale Red Room din anii 1990, continuând să fie intermediarul lui Lynch în noile lucrări.
Unul dintre seturile sale care a intrat în patrimoniul popular este parcul tematic „Jupiter’s Claim” din „Nope” al lui Jordan Peele, păstrat acum în Studio Tour de la Universal Studios Hollywood. După prima nominalizare la Oscar pentru „Oppenheimer”, biografia lui Christopher Nolan premiată cu Oscarul pentru cel mai bun film, De Jong a revenit alături de regizor pentru adaptarea poemului epic „The Odyssey”. Întâlnirea de lucru a început în casa lui Nolan, unde a citit scenariul, iar când a cerut parametri, acesta i-a spus că nu există.
Libertatea a permis o călătorie care începe și se termină în Marea Mediterană. Echipa a căutat locații în șapte țări, alegând topografia indiferent de realism: Laestrygonians au fost filmați în Scoția, alături de alte cadre din Islanda și Maroc. Pentru casa de piatră a Circei, interpretată de Samantha Morton, Nolan a cerut să nu fie o căsuță de tip Hansel și Gretel. Soluția a fost o stâncă abruptă în Scoția, din care personajul își formează locuința. Calul troian care deschide filmul a fost gândit ca o imagine impunătoare, mai mare decât viața, antiteza celui din „Troy” din 2004 al lui Wolfgang Petersen. Echipa a imaginat un cal construit ca o corabie, cu corpul îmbrăcat în lemn, gol în interior pentru a permite intrarea oamenilor.
Pe măsură ce „The Odyssey” intră în sezonul premiilor, De Jong privește spre viitor cu convingerea că disconfortul artistic este semnul că se află pe drumul corect. Ea citează lecția lui Jack Fisk despre actul fizic de a face și de a menține impulsul, o atitudine pe care o regăsește la Nolan și la ceilalți regizori cu care lucrează. De Jong nu regretă renunțarea la școala de artă, considerând că mersul înainte, pivotarea și deschiderea sunt mai importante decât frica de a greși.
