Primul spectacol al revivirii „School Girls, or, the African Mean Girls Play” a deschis luni la Samuel J. Friedman Theatre, din cadrul MTC. Regizorul Whitney White a păstrat echilibrul între umorul crud și mesajul social, iar castul, condus de Denée Benton în rolul Paulina, a adus o prezență de înaltă calitate.
Denée Benton, cunoscută pentru rolul din HBO-să “The Gilded Age”, interpretează cea mai răutăcioasă elevă, în timp ce Jasmine Amy Rogers, la rolul Ericka, este noulă și frumoasă intrantă a clasei. Patina Miller, în calitate de recrutatoare de concursuri de frumusețe, completează triplă de personaje care se încrucișează în conflicte de putere și rivalitate. Dincolo de aceste personaje, grupul de prieteni al lui Paulina – Lucia Aremu, Erin Morton, Nia Otchere-Sarfo și Jordan Rice – joacă un rol crucial în evoluția intrigii.
Tema centrală a piesei este solidaritatea femeilor în fața opresiunii, ilustrată prin contextul specific al anului 1986, în Munții Aburi din Ghana. Bioh reușește să transforme subiectul aparent banal al concursurilor de frumusețe într-o poveste despre rezistență și identitate, subliniind cum personajele se confruntă cu un „civilizație occidentală” albă și dominatoare. Această alegere de fundal conferă piesei o profunzime care depășește tiparele de „chick flick”.
În plus, spectacolul oferă momente de comică intensă, culminând cu o interpretare a „The Greatest Love of All” în care toate elevele se îmbracă în rochii de seară, costumele fiind realizate de Qween Jean. Designul sonor, realizat de Cody Spencer, amplifică atmosfera, iar performanța lui Benton, deși simplificată, adaugă un plus de autenticitate. Publicul a reacționat cu aplauze, în special în momentul în care Paulina este învinsă verbal de prieteni, iar apoi își dezvăluie o poveste emoționantă.
Potrivit TheWrap, „School Girls” nu este doar un drama de adolescenți, ci o analiză a structurii de putere și a modului în care femeile pot să se susțină reciproc în fața adversităților. Această revizuire evidențiază modul în care Jocelyn Bioh a reușit să transforme o piesă de teatru despre rivalitate într-un comentariu social profund, susținut de un cast de excepție și de o regie care nu ezită să pună în scenă realitățile dure ale vieții.
