Filmul lui Dev Benegal English, August ajunge la Veneția într-o versiune restaurată după ce negativul original de cameră s-a deteriorat iremediabil. Potrivit Variety, organizația Film Heritage Foundation a reconstruit lungmetrajul din 1994 pornind de la două copii 35 mm care au supraviețuit și de la un set de benzi DAT păstrate de regizor. Negativul s-a topit, iar duplul a dispărut, iar materialul rămas a fost limitat la o copie păstrată de Benegal și donată FHF și la o altă copie conservată de NFDC-National Film Archive of India. Shivendra Singh Dungarpur, fondatorul FHF, a spus că restaurarea s-a bazat pe compararea celor două tipărituri, ambele în stare decentă.
Sunetul a constituit elementul decisiv al intervenției. În 1994 înregistrarea digitală a lui Vikram Joglekar a fost păstrată pe benzi DAT, păstrate timp de trei decenii de Benegal. Lipsa negativelor de sunet 35 mm a făcut ca aceste benzi să fie folosite pentru refacerea pistei audio, cu sprijinul lui Vikram Joglekar și al inginerului de sunet Satish P.M. Disponibilitatea unmix-urilor a permis o reconstrucție a sunetului care altfel ar fi fost pierdută.
Gradarea culorii a fost coordonată de la L’Immagine Ritrovata din Bologna, în colaborare cu directorul de imagine Anoop Jotwani, care a testat un prim rulat pentru stabilirea paletei. Benegal a urmărit procesul zilnic din New York, intervenind la subtitrare, culoare și tonul general al imaginii. Rahul Bose, care debuta în lungmetraj în rolul Agastya Sen, a vizitat și el o parte din etapele de lucru.
English, August, adaptare după romanul lui Upamanyu Chatterjee din 1988, urmărește un tânăr stagiar în administrația publică, poreclit August, trimis într-un oraș provincial. Benegal a descris scenariul ca fiind scris în montaj, iar distribuția lui Rahul Bose a fost aleasă pentru capacitatea de a reda adevărul personajului fără a forța alienarea. Filmul a fost realizat în condiții de restricții legate de importul materialului Kodak și a fost mixat inițial mono.
Premiera restaurării la Veneția marchează al treilea an consecutiv în care FHF prezintă o restaurare la festival, după Ghatashraddha de Girish Kasaravalli în 2024 și Do Bigha Zamin de Bimal Roy în 2025. Dungarpur vorbește despre o cerere constantă pentru proiecții pe marele ecran. Benegal consideră că izolarea descrisă în film rămâne actuală, deși forma ei s-a schimbat: în 1994 era spațială și fizică, astăzi este mediată de conectivitate permanentă, iar absurditățile birocrației rămân recunoscibile după trei decenii.
