Potrivit ScreenRant, Charles M. Schulz a purtat timp de 50 de ani de apariție a benzii desenate o nemulțumire constantă față de titlul sub care a fost cunoscută creația sa, „Peanuts”. Regretul legat de denumire a fost, în viziunea autorului, mai persistent decât decizia de a nu-l lăsa niciodată pe Charlie Brown să lovească mingea de fotbal.
În anii care au precedat debutul din 1950, Schulz publica în Minneapolis Tribune și St. Paul Pioneer Press o serie intitulată Li'l Folks. Materialul conținea deja nucleul viitorului univers: copii de tipul lui Charlie Brown și un cățel asemănător cu Snoopy. Lansarea la nivel național a fost blocată de existența unui drept de autor pentru Little Folks al lui Tack Knight. United Features Syndicate și Schulz au acceptat atunci schimbarea titlului.
Noua denumire nu a venit de la autor. Potrivit relatării, persoana din cadrul sindicatului care a ales numele l-ar fi selectat la întâmplare dintr-o listă, fără să fi văzut banda. Ideea ar fi fost influențată de popularitatea emisiunii Howdy Doody, unde un grup de copii era așezat în așa-numita Peanut Gallery, termen vechi de vodevil pentru spectatorii gălăgioși. Referința reducea distribuția la o grupă de copii obraznici, deși personajele erau construite altfel. David Michaelis, în cartea Schulz and Peanuts, menționează această legătură.
Schulz a declarat că ar fi vrut să numească banda Good ol' Charlie Brown și că persoana care a ales Peanuts nici măcar nu văzuse banda. Compromisul a apărut la edițiile de duminică, când autorul a trimis paginile fără titlu și s-a ajuns la varianta Peanuts sus, cu Charlie Brown în subtitlu. Într-o formulare citată de ScreenRant, autorul spune că nu-i place deloc numele benzii și că sindicatele au ales la întâmplare dintr-o listă.
Autorul a resimțit lipsa de demnitate a numelui și nu a reușit să-l schimbe complet. Până în 1987, banda a apărut sub forma Peanuts, Featuring Good ol' Charlie Brown, adică aproximativ 36 de ani de compromis. Între timp, publicul a reținut personajele individual, așa cum arată și titlurile de lungmetraje precum A Charlie Brown Christmas sau A Boy Named Charlie Brown, unde numele lui Charlie Brown apare în prim-plan, nu cel al benzii. Schulz a obținut totuși victorii în carieră, refuzând de pildă să elimine personajul Franklin în ciuda presiunii editoriale, dar titlul a rămas cel mai lung regret pe care nu l-a depășit.
