Potrivit SlashFilm, Harlan Ellison, unul dintre scriitorii de science-fiction definitori ai secolului XX, a lăsat o amprentă și în benzile desenate Marvel, cu o poveste din „Daredevil” care rămâne subestimată. Arhiva sa de benzi desenate, pe care o descria drept „inima vie și bătătoare a casei”, a alimentat o bibliografie care include atât titluri DC, cât și Marvel. În 1971 a conceput împreună cu Bernie Wrightson „Night of the Reaper” din „Batman” #237, iar în 1985 a contribuit la one-shot-ul „Heroes for Hope”. La Marvel, numele său apare la două numere din „Daredevil”, #208 și #209, o pereche liberă, desenate de David Mazzucchelli.
Numerele vin după revizuirea lui Frank Miller, care mutase titlul spre un stil film noir. Cu toate acestea, potrivit SlashFilm, lectura rămâne mai apropiată de tonul lui Stan Lee. #208 este creditat lui Ellison și co-scriitorului Arthur Byron Cover, în timp ce #209 îi aparține lui Cover la scenariu, cu mențiunea „From an idea by Harlan Ellison”. Desenul lui Mazzucchelli, artist care a lucrat atât pe Daredevil, cât și pe Batman, conferă o unitate vizuală celor două episoade.
Povestea începe cu un robot îmbrăcat ca o fetiță mică care cere ajutor. Matt Murdock folosește simțul radar pentru a evita o podea cu țepi și ulterior se strecoară între pereți căptușiți cu cuțite. Narrația rămâne în interiorul personajului, iar Ellison introduce câteva aluzii personale. Când este gazat pentru a fi slăbit, Daredevil meditează: „This is how they broke Winston Smith in '1984'”. Pe aceeași pagină apare o amintire internă a morții Elektrei, ucisă de Bullseye în „Daredevil” #181. Antagonista este Elizabeth Dawes Sterling, din vechea aristocrație, mama super-răufăcătorului Death-Stalker/Phillip Wallace Sterling, ucis în „Daredevil” #158. Pe patul de moarte, ea își transformă conacul într-o capcană automatizată pentru presupusul ucigaș al fiului său. Textul face referire la teoria teleprezenței informaticianului de la MIT Marvin Minsky pentru a explica funcționarea de la distanță a casei.
Numărul #208 se poate citi ca o unitate de sine stătătoare. Finalul îl găsește pe Matt ajungând la o audiere în instanță cu mai puțin de o oră de somn, după ce deschisese numărul dorind să se odihnească înainte de proces. Ultimul cadru arată doi dintre roboții-fetiță. #209 continuă firul: roboții sunt pregătiți să explodeze, iar Matt încearcă să-i neutralizeze. În acest context apare Johnny Squarejohn, un mic criminal și fost prieten de copilărie al lui Matt Murdock. Titlul episodului, „Blast from the Past”, funcționează ca un joc de cuvinte pe ambele planuri ale narațiunii. Johnny descoperă identitatea lui Matt și, după ce îl urmărește până la ultimul robot, se sacrifică pentru a-l salva în timpul exploziei.
Perechea nu reprezintă apogeul lui „Daredevil” sau al carierei lui Ellison, dar îmbină o aventură de supraviețuire cu un nucleu uman de răscumpărare. Tematica se potrivește cu portretul catolic al personajului, în care criminalii de rând găsesc o șansă de ispășire printr-un gest final.
