Potrivit Little White Lies, recenzia filmului „Whalefall” îl prezintă ca pe un thriller nautic regizat de Brian Duffield, adaptare după romanul cu același nume semnat de Daniel Kraus, câștigător al Premiului Pulitzer în 2026. Producția urmărește un tânăr scafandru prins în stomacul unui cachalot și pune în centrul atenției relația tensionată cu tatăl său.
În poveste, Jay, interpretat de Austin Abrams, se întoarce în Monastery Bay, supranumit Mortuary Bay, pentru a recupera rămășițele tatălui său, Mitt, jucat de Josh Brolin, după un sinucidere survenită pe mare cu un an în urmă. Mitt este prezentat în flashback-uri ca un entuziast al scufundărilor, o legendă locală, dur cu fiul său și văzut de acesta mai degrabă ca un moștenitor decât ca un individ. O boală pulmonară îi accentuează declinul, iar tensiunile familiale rămân nerezolvate după moarte.
Jay este înghițit de un cachalot după ce se interpune între animal și prada acestuia, un calmar gigant. Secvența este descrisă ca palpitantă, însă slăbită de o imagine și de un iluminat întunecate. Odată ajuns în tractul digestiv, personajul dispune de puțin sub o oră de oxigen în rezervă și trebuie să elaboreze un plan de evadare în condiții de acid gastric, întuneric și în prezența calmarului încă viu.
Little White Lies remarcă dificultatea regizorului de a reconcilia premisa exagerat de fantezistă cu drama familială ancorată în realitate. Austin Abrams, văzut recent ca erou tragic în Resident Evil al lui Zach Cregger, este considerat potrivit și simpatic în rol, însă tonul general al filmului este caracterizat ca o sombră lipicioasă, în special din cauza modului în care Mitt apare în amintiri.
Disonanța tonală este accentuată în actul trei, unde Jay vorbește cu spiritul dezincarnat al tatălui, vocea acestuia fiind și vocea balenei în care este captiv. Din această perspectivă, publicația consideră că „Whalefall” rămâne departe de teritoriul filmului de serie B neîngrădit, dar și departe de malul cald al unei povești ciudat emoționante.
