Susține
critica12 noiembrie 20262 min citire

Recenzie „Victorian Psycho”: horror gotic cu încredere și vervă

Potrivit The Film Stage, filmul lui Zachary Wigon ajunge în săli pe 13 noiembrie după premiera de la Cannes 2026.

Foto: The Film Stage

Potrivit The Film Stage, recenzia filmului „Victorian Psycho” a apărut inițial în cadrul acoperirii Cannes 2026, iar producția ajunge în săli pe 13 noiembrie. Filmul a avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes în 2026 și este prezentat ca un exercițiu de horror gotic construit în jurul unei premise de thriller erotic cu elemente de perioadă.

Acțiunea este plasată în 1858, înainte de Freud, într-un castel din moors-ul Yorkshire numit Ensor House. În locuința nouă ajunge tânăra guvernantă Winifred Notty, interpretată de Maika Monroe, care vine cu un istoric recent de roluri în horror. Familia care o primește, Pounds, este formată din doamna Pounds, interpretată de Ruth Wilson, domnul Pounds, interpretat de Jason Isaacs, moștenitorul Andrew, interpretat de Jacobi Jupe, și fiica adolescentă Drusilla, interpretată de Evie Templeton. Scenariul, adaptat după romanul cu același nume al Virginiei Feito, păstrează o structură aparent convențională și introduce apoi devieri care schimbă raportul cu personajele.

Regizorul Zachary Wigon vine după „Sanctuary” cu o schimbare de registru către o piesă de perioadă cu tentă misterioasă. Filmul își propune să testeze adaptabilitatea autorului în zona horror-ului gotic și să mențină un echilibru între identificare și critică. În manor, doamna Notty este însărcinată cu educația copiilor, de la bunele maniere la istoria familiei, în timp ce o voce narativă confesivă, cu un ton sarcastic, semnalează tendințe psihopatice și comentează situația femeilor victoriene.

Maika Monroe este filmată frecvent în prim-planuri, cu un unghi ușor înclinat care accentuează zâmbetul constant și ușor neliniștitor. Imaginea semnată de Nico Aguilar folosește cadre înclinate, răsturnarea cadrului și mișcări de cameră anxioase, respirații, pentru a materializa funcționarea interioară a protagonistei. Montajul vizual și direcția de actorie evită fetișizarea personajului feminin și păstrează o curiozitate rece față de mecanismele sale.

Coloana sonoră a lui Ariel Marx însoțește coborârea spre dezechilibru prin șoapte, strigăte și arcuri dramatice cu coarde care subliniază teatralitatea actelor de cruzime. Wilson și Isaacs construiesc un joc măsurat, încercând să se întreacă în ridicol fără să ascundă cruzimea personajelor. Filmul recunoaște datorii față de Brian De Palma și „American Psycho”, folosește umorul pentru a disipa tensiunea și își menține tonul anti-clasist, cu accente misandriste și anti-nataliste, fără a transforma protagonista într-un personaj atrăgător în sens convențional.

Newsletterul Numa Film News

O selecție săptămânală din ce am publicat: știri de industrie, critică și film românesc. Fără spam, fără reclame, dezabonare dintr-un click.

Îți folosim adresa doar ca să-ți trimitem newsletterul. Poți ieși oricând, din linkul aflat în fiecare mesaj. Detalii în politica de confidențialitate.

Din aceeași rubrică

Vezi tot

Nou pe canalele pe care le urmărim