Potrivit Variety, recenzia pentru „Trust Me, I’m a Doctor” descrie lungmetrajul lui Thane Economou ca o incursiune de o oră și 51 de minute în viața lui Sandeep Kapoor, medicul care a tratat Playmate-ul Playboy Anna Nicole Smith și a fost implicat în ancheta decesului acesteia din 2007, cauzat de o supradoză de medicamente eliberate pe rețetă. Filmul îl are în rolul principal pe Kal Penn, alături de Abbie Cornish, iar regizorul-scenarist este Thane Economou, cunoscut pentru „The Wedding Party”.
Povestea îl urmărește pe Kapoor, un medic rezervat care preia cabinetul unui coleg care se retrage și moștenește ca pacientă pe Anna Nicole Smith. Cei doi stabilesc un tratament sub pseudonim, iar Smith îl atrage în cercul ei interior. În narațiune apare invitația la o paradă a mândrii din Los Angeles, anunțul unei sarcini cu paternitate necunoscută și decizia lui Kapoor de a prescrie metadonă pentru dependența pacientei înainte de o călătorie în Bahamas.
După nașterea fiicei Dannielynn, fiul Daniel moare în urma unei supradoze la trei zile distanță. Câteva luni mai târziu, Smith moare, iar Kapoor se grăbește să-și recupereze dosarele medicale, fiind surprins de presă la cabinet. La insistența pacientei Margie, interpretată de Jocelyne Zucco, angajează avocata Ellen Garofalo, jucată de Linda Hamilton, și lansează o campanie de relații publice. Descoperirea dosarelor în sertarul cu lenjerie declanșează ancheta federală, iar procurorul general, care acționează la indicația candidatului la guvernator Jerry Brown, îl acuză pe Kapoor, împreună cu avocatul Howard K. Stern, interpretat de David Julian Hirsh, și cu psihiatra Khristine Eroshevich, interpretată de Virginia Cowan, de conspirație criminală.
Variety scrie că filmul prezintă pe Kapoor ca având un rol marginal în povestea Annei Nicole Smith, pacienta dispărând la 25 de minute de la începutul peliculei, restul de 86 de minute concentrându-se pe manevrele juridice ale Garofalo și pe uimirea lui Kapoor în fața expunerii publice. Recenzia notează o abordare agresiv jucăușă care subminează intenția de portret empatic, cu salturi în timp, monologuri care încalcă al patrulea perete și montaje care amestecă imagini reale cu secvențe reconstituite, plus o digresiune despre un personaj considerat irelevant.
Kal Penn este descris ca având dificultăți în a transforma biografia flamboyantă într-o provocare serioasă de actorie, deși oferă momente apreciate în scenele finale. Restul distribuției este evaluat ca fiind la un ton aproape parodic, în frunte cu Abbie Cornish, a cărei interpretare a lui Smith este mai apropiată de „Saturday Night Live” decât de un film de cinema. Recenzia consideră că materialul ar fi funcționat mai bine ca documentar, având în vedere arhiva existentă, și că imaginile reale cu Kapoor îl arată mai stăpân pe sine decât versiunea jucată.
Filmul se încheie cu un montaj despre soarta personajelor după verdict, sugerând că fascinația pentru celebritate face ca oamenii să creadă că orice legătură cu ea este mai semnificativă decât este în realitate. Scenelor puternice ale lui Penn li se reproșează că apar prea târziu pentru a compensa tonul de circ stabilit anterior.
