Potrivit Variety, „Christmas at the Kringles” este un film de Crăciun înainte de Halloween care ratează atât comedia, cât și horrorul, fiind cinic față de sezonul sărbătorilor și, în același timp, complet lipsit de umor. Recenzia subliniază că eșecul e cu atât mai surprinzător cu cât distribuția reunește interpreți obișnuiți cu improvizația, printre care Ron Livingston, Rachel Bilson, Thomas Lennon, Arden Myrin, Rob Riggle, Donald Faison și David Wain, iar regizorul Kevin Lewis, cunoscut pentru „Willy’s Wonderland”, recurge la clișee împrumutate din filme mai bune.
În poveste, Livingston, văzut recent în „The Flash”, îl interpretează pe Mark Severson, un trader bursier workaholic care se mută împreună cu soția Julie, jucată de Bilson, și cu fiul Bobby, interpretat de Jack Jewkes, într-un oraș mic pentru a salva familia de la destrămare. Ajung cu o săptămână înainte de Crăciun și Mark încearcă fără entuziasm să organizeze o sărbătoare pentru băiat. Seversonii întâlnesc familia Kringle, care celebrează sărbătoarea tot anul, iar la invitația lui Nick Kringle, interpretat de Lennon, Mark renunță, la cererea soției, la scepticismul de mare oraș și petrec o seară neașteptat de plăcută.
La două luni distanță, Mark e și mai absorbit de muncă, spre dezamăgirea Juliei, care spera la o sărbătoare de Ziua Îndrăgostiților. Când Carol, soția lui Nick, interpretată de Myrin, îi invită pe Julie și Bobby la cină, Mark e inițial încântat, dar avertismentul vecinului Daryl, jucat de Faison, că Kringles nu sunt ceea ce par îl face să verifice situația. Găsește ușa încuiată și, împreună cu Daryl, apelează la un Moș Crăciun de mall, interpretat de Riggle, parte dintr-o rețea de oameni care aduc bucurie. Cei doi identifică familia Kringle ca fiind niște maniaci periculoși, însă când Moșul nu apare să-i sprijine, Mark și Daryl decid să intervină singuri pentru a-i salva pe Julie și Bobby înainte ca familia Severson să fie trecută definitiv pe lista celor răi.
Scenariul e semnat de Zack Imbrogno și impresionează prin modul în care pare asamblat din alte filme mai reușite, cu speranța că improvizațiile lui Lennon și Riggle vor da coerență rezultatului. După o secvență de deschidere cu o femeie care țipă și un criminal îmbrăcat în Moș Crăciun, montajul lui Ryan Leibert păstrează un ritm dezarticulat. Introducerile lui Livingston, Bilson și Jewkes sunt grăbite, iar tonul amenințător e stabilit imediat după mutarea în suburbii.
Recenzia descrie portretul Juliei ca fiind bidimensional, dar mai nuanțat decât cel al lui Mark, pe care Livingston îl joacă ca pe un personaj jignit și nefericit, care abia începe să capete umanitate. Lennon și Myrin construiesc Kringles ca pe niște rude ale agentului de leasing de elicoptere din „Step Brothers”, cu zelul unui adept al unui cult. Riggle livrează o contribuție comic previzibilă, în timp ce Faison, cunoscut din „Scrubs”, injectează o incredulitate eficientă și umor în asediul final asupra casei familiei Kringle.
Lewis încearcă să dinamizeze materialul cu montaje cu tăieturi rapide inspirate de Edgar Wright, însă explicația comportamentului familiei Kringle e considerată absurdă și incoerentă, ridicând întrebări fără răspuns despre copiii din casă, lipsa intervenției poliției și prezența unui personaj bizar în locuință. Variety concluzionează că filmul e o cutie împachetată fără conținut, vizual obositor și lipsit de invenție, cu actori care livrează prestații neinspirate pentru personaje de care nu îți pasă.
